55 de suflete vor fi private de belsugul mesei de Craciun

           30 de familii de bătrâni din comuna Sihla, şi  25 de copii din Centrul de Zi Ciurea nu se vor putea bucura anul acesta de masa de Crăciun din cauza dificulțăților materiale.  Într-o lume în care ne plângem mereu că lucrurile nu sunt cum ne-am dori, un gest atât de mic al oricăruia dintre noi poate schimba ceva, poate sa le redea speranţa oamenilor care nu îşi găsessc rolul in societatea actuală, pentru că ea sacrifică mereu oameni vulnerabili si cinstiţi.
           Probabil că fiecare dintre voi are bunici, şi tocmai de aceea , de dragul bunicilor pe care îi mai aveţi sau nu, dar pe care  cu siguranta îi iubiţi, undeva în adancul sufletului vostru ştiţi că şi aceste 30 de familii de bătrâni merită să se bucure de sărbători liniştite şi îmbelşugate.
         Trăim într-o lume în care multe lucruri sunt perene, însă există câteva care se vor perpetua de-a lungul mai multor generatii: printre acestea se numără povestile cu Moş Crăciun şi Moş Nicolae, pe care merită să le afle şi copii de la Centrul de Zi Ciurea, cărora oamenii cu discernământ au decis să le înlocuiască poveştile şi ţelurile măreţe cu gustul a mar al unui destin frânt. De curând fiecare dintre tinerii care gestioneză partea de organizare a mers la centrul de zi din Ciurea şi şi-a asumat responsabilitatea de a avea grijă aşa cum va putea, de unul dintre copii de acolo.Astfel timp de câteva ore ei uită de grijile proprii se înarmează cu bună-dispoziţie şi răbdare, şi merg să-şi petreacă câteva ore cu aceşti copii minunaţi, care nu cer altceva decât dragoste din partea oamenilor mari din jur. Alăturându-vă campaniei Arată că-ți pasă a  Asociația Studenților Francofoni din Iași voi veți putea schimba soarta acestor oameni.
      Persoanele  pe care organizația le-a ajutat în fiecare an, nu sunt cele care apar la colţ de strada cerşind un ban de pâine, ci cele care în ciuda sărăciei în care trăiesc şi-au păstrat demnitatea şi curăţenia sufletească, şi tomai de aceea merită sprijinul nostru al tuturor.
   Hadeţi să credem măcar pentru câteva zile că într-adevăr binele făcut se va întoarce înzecit, şi să realizăm cu ajutorul raţiunii care sunt oamenii cu adevarat oropsiţi, din sutele care apelează zilinic la mila noastră creştinească. Oamenii cu adevărat oropsiţi se vor mulţumi întotdeuna cu o bucată de pâine, o cană de apă sau un zâmbet, dacă vor simţi că sunt dăruite din suflet.
    Până la urmă spiritul Crăciunului nu înseamnă cadouri scumpe căutătate multă vreme în magazine, ci bucuria de a face oamenii fericiţi prin gesturi mici, înseamnă să dăruieşti un colţ din sufletul tău unui străin aflat la anaghie, care îl va aprecia mai mult decât oricine altcineva. Pe ei faptul că au nepuntiţa de a avea o viaţă decentă, în aceste vremuri grele îi va apăsa cu adevărat, dar vor preţui întotdeuna mult mai mult cinstea şi ajutorul nesperat.,venit din partea celor cărora nu s-au gândit să-l ceară.Cu fericirea adusă prin gesturi simple se identifică şi ASFI, din clipa în care s-a născut acest proiect, si de aceea sunt cu adevărat reprezentanţii sloganului Fii diferit, implică-te.
    În schimbul unei donaţii de 3 lei studenţii şi cetăţenii din judeţul Iaşi care vor  ii vor primi în  camerele lor de cămin şi casele lor pe strumfi organizaţiei, pot primi un bilet la concertele caritabile, din perioada 2-8 decembrie, concerte care vor avea loc la sediul Casei de Cultura a Studenţilor, Biblioteca Central Universitară "Mihai Eminescu" şi la Mitropolia Moldovei si a Bucovinei, concerte la care sunt asteptaţi toţi cei care vor să arate că le pasă.
   După încheirerea concertelor, va urma achiziţionare jucariilor, hainelor şi produselor alimentare pentru cele 55 de suflete, urmând ca ele să fie împărţite la finalul săptămânii viitoare, în zilele de 9 şi 10 decembrie.
Este important de reţinut  că Asociatia Studenţilor Francofoni Iaşi este o organizaţie apolitică şi noo-profit, înfiinţată la iniţiativa lectoriţei de limba franceză a universităţii din Iaşi.
    Anul acesta proiectul  ajuns la cea de-a cincea ediție se derulează în parteneriat cu Centrul Cultural Francez, Agence Universitaire de la Francophonie, Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenteşti din România, Universitatea Alexandru Ioan Cuza și bineînțeles Biblioteca Central Universitară "Mihai Eminescu". Biletele le pot aduce celor cu suflet mare premii consistente  în valoare de 1000 de lei noi, puse in joc de sponsorii Carrrefour, pim, X L World, Moldova Mall.
 

Jurnal de Iași I

Primele impressi

Azi se fac exact două luni de când am venit la Iaşi, au trecut foarte repede şi sincer  nu tânjesc după Constanţa deloc.
În astea două luni am reuşit să îmi fac o listă mintală cu: mjloace transport spre diverse zone, repere ca să nu mă rătăcesc la cât de adormită şi aiurită sunt uneori, baruri şi cofetării faine.
Am avut parte  şi de ceva amuzament din diverse cauze.
Prima dintre ele ar fi că mi-am pus lacătul la dulap cu cheile înauntru, grabită fiind să plec în club cu fetele din cameră, insă mai amuzant decât asta e faptul că după aia m-am panicat cumplit că le-am pierdut. A doua zi am stat pe capul unui portar nu tocmai prietenos să facă rost de ceva cu care să sparg lacătul. În final am reuşit să recuperez cheile din dulap, şi de atunci câteva săptămâni nici nu l-am mai închis.
Următoarea chestie amuzantă  a fost o plimbare cu Tramvaiul 1 dinspre Carrefour spre Copou, care din păcate m-a dus la gară , tot pentru că aiurită cum eram nu am observat că pe el scria depou şi am observat că ceva nu era în regulă când a luat-o de la Piaţa Unirii spre gară. Am uitat să mentionez că atunci  aveam niste sacoşi înfiorător de grele, după ce am fost să cumpăr câte ceva ca să cinstesc colegele de cameră, de ziua mea.
După ce am schimbat de două ori tramvaiul am ajuns în cămin,si era deja vreo 14 ceasul, când stomacul a devenit de-a dreptul isteric, pentru  că  stătuse gol de la prima oră a dimineţii până atunci.
În final pe la 14,30 am reuşit să mâncăm în gaşcă , după care eu am mai scris câte ceva şi am tras de o cutie de bere până pe la 18 (poate pentru că îmi place mai mult vinul decât berea).
Cireaşa de pe tort s-a petrecut sâmbătă, când  am intrat în criză de timp pentru ridicarea tortului de la cofetărie şi pregătirea mesei pentru invitaţi, căci minunaţi oamenii care se ocupă de furnizat apa în cămin au binevoit să dea drumul la apa caldă cu 1 h întârziere, faţă de programul normal. Când în sfârşit au dat apă caldă m-am dus să-mi fac o baie şi apoi vreo 40 de minute am zăcut în pat cu o senzaţie de rău, care în loc să se atenueze parcă se amplifica.
În final am reuşit să fiu fermecătoare ca aspect fizic pe la 19,00, când lumea trebuia deja să sosească şi am făcut într-o mare grabă nişte tartine cu vinete de post şi humus. Restul preparatelor au reprezentat contribuţia familiei la masa pentru petrecere, aşa că cu aceeaşi viteză şi ajutorul menbrilor familiei din C8( despre care am povestit  într-o postare anterioară ), masa a fost în sfârşit gata la 19,30.
După feţele tuturor petrecerea aşa mică cum a fost,  le-a lăsat tuturor o amintire frumoasă a unei seri de sâmbătă.
Din păcate pentru mine însă, pe la 23 starea de rău a revenit în forţă şi n-a mai trecut decât foarte puţin până a doua zi la prânz.
Una peste alta primele luni au fost foarte reuşite şi am învăţat multe în acest timp.
Demn de menţionat este faptul că am început să gătesc mai des şi destul de bine (după părerea colegelor mele cu mai multă experienţă) pentru o începătoare.
Un alt punct la care am devenit organizată, ce-i drept mai greu este cel financiar,.pe această cale le mulţumesc tot fetelor cu care formez deja o familie că m-au susţinut când rămăsesem lefteră, cu vreo cinci zile înainte să primesc bani de acasă.
Situaţia asta a fost o lecţie care m-a învăţat să fiu chibzuită cu banii, şi să mă deprind să gătesc cu timpul.Cam atât deocamdată despre viaţa  mea din Iaşi, promit să revin cu alte poveşti pe parcurs.

Jurnal de Iași II

Bilanțul unui an în Iași
A mai trecut inca 1 an peste mine.
A fost tare plin si agitat, insa a meritat, am invatat si inteles multe despre oameni si viata.
Daca trag linie nu as mai spune cate plusuri si minusuri are varsta de 22 de ani, ci cata experienta am acumulat. E poate primul an in care simt ca timpul nu trece degeaba, viata mea a fost un drum cu multe statii, unele lungi , altele scurte.
Statiile lungi cuprind oamenii care au petrecut mai mult decat acest an in viata mea, si care cumva vor ramane mereu o amintire pe care o voi lega de o varsta care isi traieste apusul incet, dar sigur.Ca orice calatorie viata a mers mai departe si au urmat cateva statii scurte: la fiecare oprire am cunsocut oameni care m-au ajutat sa ma redescopar, m-au completat.
Varsta de 23 de ani ma va prinde anul asta in Moldova, chiar in inima ei, la Iasi. Aici mi-am format cumva un fel de a doua familie, cu cele 3 trei colege ale mele, carora le multumesc ca ma sustin si la bine si la rau.
Datorita lor zambesc sau ma intristez, cand se intampla ceva ce ni s-ar putea intampla tuturor. Cu ele rad acum cand sunt bine-dispusa, si tot  lor le spun ca n-am o zi buna, cand simt ca voi fi prea tacuta.
Am maturitatea necesara sa nu-mi fie prea dor de casa si de orasul natal, si sunt suficient de adolescenta sa simt ca plutesc si ma pierd in ochii celui care ma iubeste neconditionat si nesperat.
Tot ce am cladit la finalul celor 22 de ani sper sa tina mai mult de un an, daca as putea as vrea sa tina o vesnicie.
N-as putea totusi sa inchei aceasta postare fara sa-i multumesc familiei ca m-am lasat sa zbor din cuib, si sa imi realizez un vis.
Aparent e ok, n-a fost cumplit de greu, insa inca sunt multe zone in care ajung mai greu, pentru ca am fost asa incantata de ceea ce am vazut in  primele zile, ca abia de curand am inceput sa procesez aspectele organizatorice cum ar fi: timpul pe care il fac cu tramavaiul pentru cumparaturi, ajuns la bancomat, pregatit pentru facultate(cand am cursuri) si scris in fiecare zi articole platite.
 Asa imi ramane timp suficient si pentru altele, si daca vrreau pot in fiecare zi sa lenevesc cu gratie, fara mustrari de constiinta.
Acestea fiind spuse ne vedem la anul, sa va povestesc despre finalul lui 23 si inceputul lui 24.
Sau poate cine stie mai devreme, ca sa povestesc despre inceputul promitator al celor 23 de ani.

Jurnal de Iași III

Azi e 1 noiembrie, cu alte cuvinte mai am trei săptămâni până mai cresc un an. S-au întamplat multe lucruri în ultimul timp, iar eu prinsă în vartejul lor, n-am apucat să mai simt cum trece timpul. M-am mutat la Iaşi aşa cum mi-am dorit, un oraş frumos cu oameni frumoşi, mai ales sufleteste, am devenit membru al Asocaţiei Studenţilor Francofoni de aici şi îmi caut un job. E prima aniversare la care nu sunt alături de cei dragi, dar nu mă simt tristă, pentru că aici mi-am facut destui prieteni care mă vor ajuta să am o aniversare deosebită.
Nu a fost aşa grea trecerea, chiar cu unele dificultăţi financiare, viaţa mea e acum frumoasă şi sunt mândră de munca mea de până acum. Am plecat  de acasă la o vârstă suficient de bună cât să conştientizez ce îmi asum pe lângă plecare. Sună ciudat poate, dar nu îmi e dor de casă şi de ai mei ( poate şi pentru că vorbim zilnic la telefon sau pe net).
Acum uitandu-mă în urmă ştiu că am luat decizia potrivită plecând din oraşul natal. aici in Iaşi oamenii sunt în cea mai mare parte săritori şi cu un bun-simţ desăvârşit, nu te simţi de parcă ai fi străin pentru că Iaşul are acel ceva al lui de oraş eminamente studenţesc.
Cu toate ca stau în cămin am avut norocul să am niste colege extraordinare, cu care convieţuiesc ca într-o familie cum îi place Valentinei ( una dintre colegele de cameră din Republica Moldova ) să spună.Practic în caminul C8 mi-am format cel puţin pentru 1 an de zile a doua familie, în care eu sunt cea mai mare.Efrimica are 20 de ani, Tinuța 21,  Raluca năluca 22 , iar eu 23 foarte curând.
Evident nu pot să închei prima postare despre Iaşi şi schimbări fără să vorbesc despre colegii de master şi despre mulţimea de monumente istorice conservate într-o stare impecabilă, multe dintre ele. În primele zile în care am ajuns am făcut poze cu toptanul deşi nu aveam la dispoziţie decât propriul telefon mobil şi cel al mamei  mele, venită să mă ajute cu câte ceva şi să vadă unde voi locui în următoarele luni şi cu cine. Colegii de  masterat sunt de peste tot unii dintre ei, nu numai din Iaşi , poate şi de aia sunt genul omului săritor şi întelegător cu semenii săi.
Iaşului îi fac cinste oamenii care îl locuiesc, nu degeaba se spune că "omul sfinteşte locul".

Ultima zi acasă, viitorul începe de acum

Am aşteptat cu inima cât un purice şi cu multe temeri ca nu va ieşi aşa cum imi doresc ziua de azi. 18 Septembrie marchează un nou început in viaţa mea  E ziua în care sunt la câteva ore distanţă de a fi independentă, mi-e greu pe de o parte sunt tristă şi pe de alta fericită. Un alt vis se îndeplineşte şi mă gândesc că cineva acolo sus a aranjat în sfârşit lucrurile după sufletul meu.Cineva acolo in Iaşi ştiu că se gândeşte la mine, că se va bucura să mă vadă şi să mă simtă după atâtea luni.
Acel cineva nu mi-a cerut nimic, în schimb mi-a spus mereu că va fi bine, a crezut şi a acceptat deciziile mele şi mi-a mai spus "Dacă Dumnezeu vrea intr-o zi ne vom revedea".
Astăzi ştiu că la un moment dat apare un om în viaţa noastră care ne poate iubi complet nepământesc şi necondiţionat. Omul acela m-a prins de mână mi-a sărutat-o şi mi-a arătat calea spre viitor, lângă el am devenit brusc echilibrată, întreagă, zâmbitoare.El a ştiut povestea pe care nu apucasem să i-o spun şi am simţit că timpul se opreşte în loc şi că-l cunosc de-o viaţa.
Viitorul cu toate visele şi planurile făcute începe acum, în clipa în care sunt cu fiecare minut mai aproape de el, în care conştientizez că acolo într-un oraş la 500 de km de casă e o jumătate din mine, că eu am o jumătate din el şi că o întâlnire ne va reîntregi. Nu am mai dormit bine de vreo săptămână, şi la noapte mă pot odihni şi pot dormi liniştită , zâmbind cu gândul la chipul calm şi strângerea de mână pe care mi-o amintesc la aproape un an de la momentul care m-a ajutat să mă revalorific şi redescopăr.      

Manifest: Jurnalism punct şi de la capăt

Titlul ăsta mi-a venit în minte în ziua absolvirii, însă de astăzi el exprimă altceva. De azi el este o promisiune că de oriunde vom fi, vom încerca ca oamenii care de la catedră ne-au învăţat cum ar trebui să fie jurnalismul, vor putea  spune cu mândrie peste câtva timp că le-am fost studenţi. Plecăm mai departe în viaţă din acest punct cu gândul că am avut şansa enormă a unor profesori minunaţi, care ne-au împărtăşit mai mult decât cunoaştere, ne-au dat o bucăţică din sufletul lor.
Într-o lume în care elevii iau note mari la examene finale copiind, noi am invăţat pentru ele. Noi promoţia 2011 jurnalism a Universităţii "Ovidius"  am crescut cu noţiunile elementare de omenie şi respect faţă de cei care  ne ghidează drumul. Am învăţat că şcoală şi cartea sunt mai greu de obţinut decât nişte bani, dar mai valoroase, am înţeles că istoria are laturi încă neatinse de mintea umană ,care se vor pierde dacă nu încercăm să trasmitem mai departe cunoaşterea acumulată. Am avut părinţi care munceau mult pentru bani, dar pentru care noi eram cel mai important lucru. Ei, cei din familie ne-au învăţat cu răbdare că "cine are carte are parte", că temele şi lecţiile nu le învăţăm pentru profesori, ci pentru noi, pentru viitorul nostru. Noi ştim ce înseamnă şapte ani de acasă pentru că noi am avut norocul să trebuiască să ne batem capul ca să ajungem să fim cei mai buni. Am cercetat cu ochii şi sufletul alte epoci  în raport cu prezentul pentru a găsi reperele.
Nu ne rămâne acum decât speranţa, că aşa cum moda revine şi jurnalismul va reveni într-o zi la valorile trecutului şi va privi spre ele cu respect şi deschidere, nu cu indiferenţă ca în prezent.     

Despre emoţie, sfârşit şi început

Astăzi am mai încheiat un ciclu din viaţă, şi pentru prima dată m-a simţit tristă, furioasă şi am plâns că timpul nu se poate opri măcar o clipă în loc.
M-am aranjat să plec de acasă şi în faţa scărilor am izbuncit în lacrimi de fericire: cel mai mare vis al meu din ultimii 7 ani devenea realitate, urma să absolv Facultatea de Jurnalism. După zece minute de plâns în care am tremurat toată mi-am luat inima în dinţi: am plecat spre facultate.
Am ajuns acolo mi-am întâlnit colegii la fel de emoţionaţi ca şi mine, apoi împreună cu ei m-am îmbrăcat în robă , am pus toca pe cap şi am aşteptat să intrăm în sală.Ca o demosntraţie a faptului că meseria asta nu va fi deloc monotonă, mama mea a ajuns exact înaninte să intrăm.Am ratat intrarea, şi cu un zâmbet timid am intrat impreună cu mama în sală , m-am alăturat colegilor aliniaţi în colţul opus intrării şi am ascultat discursul pe care Vali şi Elena şefa de an, îl pregătiseră pentru profesori, părinţi şi nu în ultimul rând pentru noi.
Am trăit momente unice, pe care nu lei voi uita vreodată alături de colegii mei, oamenii cu O uriaş cum au  spus prezentatorii acestui moment.
În momentul în care ni s-au înmânat nişte diplome simbolice, câteva dintre colege au început să plângă, atunci am înţeles că gestul meu de mai devreme fusese unul normal..Ţinusem în mine de câteva zile nevoia asta care a erupt din plin azi, aceea de a plânge din tot sufletul de bucurie, că trăiesc acest moment, şi că unele evenimente de anul trecut nu au reuşit să-mi spulbere puterea de a mă bucura de monente frumoase aşa cum simţeam nevoia să o fac.
Aşa a luat astăzi sfârşit ultimul an de facultate, şi a început cu mari surle şi trâmbiţe lupta pentru un loc de muncă, pentru prestigiul câştigat prin îmbinarea diplomată a cunostinţelor de pe băncile şcolii cu cerinţele pieţei.
O să-mi fie dor de colegi, de profesori, de drumul spre facultate, de tot ceea ce am trăit în aceşti trei ani şi de aceea voi mai spune încă o dată: vă mulţumesc doamnelor profesoare şi dragi colegi pentru tot ceea ce am învăţat şi pentru toate cunoştinţele cu care m-am îmbogăţiti în acest răstimp petrecut cu folos şi plăcere la universitate.
 Sper să ne revedem cu aceeaşi plăcere peste câţiva ani şi să râdem de toate stângăciile de la început de drum, pentru că ştim cu toţii orice sfârşit înseamnă un nou început.

Numărătoare inversă spre cursul festiv

Mai sunt şase zile până la cel mai emoţionant moment din ultimii ani. Petrecerea care încheie încă un ciclu al devenirii noastre a tuturor, petrecerea de absolvire se va întâmpla vineri 27 mai la ora 10 pentru promoţia 2011 a specializării de Jurnalism de la Universitatea Ovidius. Am deja un mare gol în stomac cu gâdnul la ziua de vineri, va fi ultima întâlnire cu profesorii noştrii, care cu bune şi rele ne-au ghidat spre acest moment.
Pentru mine mai emoţionant va fi să-mi văd familia în sală alături de ceilalţi părinţii ai colegilor.Simt că timpul parcă trece prea repede, mai ales că au fost nişte ani minunaţi. În urmă cu trei ani păşeam în universitate cu emoţii şi speranţe, nu ştiam dacă voi putea face faţă într-adevăr provocărilor care presimţeam că vor apărea.Câteva luni mai târziu semnam primul articol în revista specializării, urmat mai apoi de primul articol publicat în Adevărul de seară Constanţa intitulat "Cum să ne bronzăm sănătos" pe baza unui interviu cu şeful clinicii de Dermato-Venerologie Constanţa, un curs al Centrului de Jurnalism Independent în cadrul căruia, deşi studentă în anul II şi chiar III (pe finalul cursului) am reprezentat jurnaliştii constănţeni,a fost oportunitate să stau faţă în faţă cu jurnaliştii din toată ţara care câştigaseră practic o experienţă pe care eu o cunoşteam cel mult teoretic ca o încununare a dăruirii mele către meserie. Spun asta, pentru că sunt conştientă după aceşti ani de studii, că o facultate nu te poate pregăti pentru tot ceea ce poate apărea într-o astfel de profesiune de la un minut la altul, ea se afirmă şi se doreşte a fi liberală  Dicolo de realizările profesionale ar mai fi cele personale, aceea că am avut ocazia să reîntâlnesc foşti colegi de liceu şi generală, am avut parte de câţiva profesori pe care îi văzusem la televizor sau îi citisem în presă. În final m-am ales cu trei prieteni pe care nu-i voi uita niciodată, în mod special lor vreau să le mulţumesc pentru nişte momente deosebite şi pentru umorul şi încrederea cu care mi-au făcut zilele mai frumoase.
Revin cu detalii  curând.   

Monitorizarea fenomenului de poluare din cartierul kilometrul 4-5 Constanţa

În urma vastei mediatizări a incidentului din Ungaria, am urmărit două publicaţii locale pentru a vedea gradul de acoperire al subiectelor ce pot constitui situaţii de risc pentru mediu în plan local.


Pentru o imagine mai bună asupra importanţei pe care o au temele ecologice în presa locală am ales să urmăresc conform criteriului proximităţii spaţiale şi temporale, relatările despre poluarea din kilometrul 4-5 din data de 30 octombrie în ziarele Cuget Liber şi Telegraf.

Timp de două săptămâni în prima publicaţie au apărut trei articole în zilele de întâi,doi şi şase noiembrie.În ziarul Telegraf în aceeaşi perioadă au apărut 2 articole în zilele de întâi şi doi noiembrie.

Relatările din presă despre eveniment

Marti, 02 Noiembrie 2010
100.000 de lei amendă pentru Oil Terminal

Reprezentanţii Gărzii Naţionale de Mediu (GNM) - Comisariatul Judeţean Constanţa au amendat societatea Oil Terminal cu 100.000 de lei pentru poluarea cu hidrocarburi produsă în noaptea de sâmbătă. Reamintim că, sâmbătă, la miezul nopţii, locuitorii de pe strada Th. Speranţia, din cartierul constănţean Km 4-5, au descoperit, cu uimire, că strada lor a fost acoperită de mai multe tone de păcură, scurse dintr-o conductă Oil Terminal, avariată de hoţii de motorină. „Poluarea s-a datorat unei tentative de furt de motorină din conductă”, declara, la o zi după producerea poluării, managerul general al Oil Terminal, Silviu I. Wagner. El a adăugat că, în loc să perforeze conducta de motorină, hoţii au găurit conducta de transport păcură. După ce şi-au dat seama de greşeală, au plecat de la faţa locului. Păcura a continuat să curgă, acoperind, în scurt timp, întreaga zonă. „A fost acoperită cu hidrocarburi o suprafaţă de aproximativ 300 de metri pătraţi. Din fericire, a fost afectată o zonă carosabilă, ceea ce a uşurat efortul de izolare a păcurei şi de curăţare a zonei. Cu ajutorul vidanjelor, am reuşit să curăţăm întreaga zonă, fără să fie afectat vreun localnic”, a mai declarat Silviu I. Wagner. Din păcate, câteva tone de păcură s-au scurs în sistemul de canalizare pluvială al municipiului Constanţa. Produsul petrolier a ajuns în acvatoriul portuar prin dana 84, în zona Comvex, unde Administraţia Portului Constanţa a montat baraje antipoluante.

AGENŢII DE PAZĂ PROTESTEAZĂ. Conducerea Oil Terminal a suportat cheltuielile de depoluare şi plata amenzii, însă acestea vor fi imputate firmei de pază Cameleon Sistems, ai cărei angajaţi ar fi trebuit să asigure paza conductelor cu produs petrolier. „De la începutul acestui an, am avut şase furturi din conducte. Din acest motiv, în urmă cu două săptămâni am trimis o notificare către societatea de pază prin care anunţam că reziliem contractul, începând cu 1 noiembrie, pentru neîndeplinirea sarcinilor”, a declarat Silviu Wagner. După ce au aflat de rezilierea contractului, angajaţii SC Cameleon Sistems au protestat, ieri, în faţa sediului Oil Terminal. „Pe durata colaborării cu firma de pază, am pus la dispoziţia conducerii acesteia un birou în sediul companiei noastre, pentru a-şi desfăşura activitatea. Agenţii de pază au protestat, practic, în faţa sediului firmei de pază, pentru că nu şi-au mai primit salariile de aproximativ două luni”, a declarat managerul Oil Terminal. Reprezentanţii firmei de pază Cameleon Sistems nu au putut fi contactaţi pentru a obţine un punct de vedere referitor la protestul angajaţilor şi la rezilierea contractuluAm monitorizat timp de două săptămâni presa locală pentru a vedea în ce măsură aceasta a oferit informaţii despre fenomenul de poluare petrecut sâmbătă, 30 octombrie pe strada Th Speranţia din Constanţa.
Luni, 01 Noiembrie 2010
Hoţii de motorină au încurcat ţevile.Străzile Constanţei, acoperite de păcură
Locuitorii străzii Theodor Speranţia, din cartierul constănţean Kilometrul 4-5, au avut parte de un adevărat şoc când au văzut un lac de păcură în faţa locuinţelor lor. Sâmbătă noaptea, mai multe tone de păcură s-au revărsat dintr-o conductă de transport aparţinând societăţii Oil Terminal (aflată în apropierea străzii Theodor Speranţia) şi au acoperit întreaga zonă. „Poluarea s-a datorat unei tentative de furt de motorină din conductă. În jurul orelor 22.00 - 23.00, nu ştim sigur, anumite persoane au intervenit asupra conductei. Pentru a ajunge la aceasta, au săpat, cu ajutorul unor utilaje speciale, o groapă”, a declarat managerul general al Oil Terminal, Silviu I. Wagner. El a adăugat că, în loc să perforeze conducta de motorină, hoţii au găurit conducta de transport păcură. După ce şi-au dat seama de greşeală, au plecat de la faţa locului, nu înainte, însă, de a încerca să acopere, cât de cât, groapa. Păcura a continuat să curgă, acoperind, în scurt timp, întreaga zonă. „A fost acoperită cu hidrocarburi o suprafaţă de aproximativ 300 de metri patraţi. Din fericire, a fost afectată o zonă carosabilă, ceea ce a uşurat efortul de izolare a păcurei şi de curăţare a zonei. Cu ajutorul vidanjelor, am reuşit să curăţăm întreaga zonă, fără să fie afectat vreun localnic. De asemenea, au fost luate măsuri de depoluare şi pentru porţiunile mici de pământ pe care s-au scurs hidrocarburile”, a mai declarat Silviu I. Wagner.

• ACVATORIUL PORTUAR, AFECTAT • Dacă locuitorii au scăpat, de această dată, de poluare, nu acelaşi lucru se poate spune despre acvatoriul portuar. Potrivit unui comunicat al Regiei Autonome Judeţene de Apă (RAJA) Constanţa, câteva tone de păcură s-au scurs în sistemul de canalizare pluvială al municipiului. În urma intervenţiei rapide a angajaţilor RAJA, s-a reuşit delimitarea zonei poluate, prin închiderea vanelor de legătură cu staţia de pompare SP0 şi Staţia de Epurare Constanţa Sud, astfel că acestea nu au fost afectate de scurgerea păcurei. Produsul petrolier scurs în sistemul de canalizare pluvială a ajuns, însă, în acvatoriul portuar prin dana 84, în zona Convex, unde Administraţia Portului Constanţa a montat baraje antipoluante. În aceeaşi dană, la sfârşitul lunii septembrie, a mai avut loc o poluare cu păcură, ca urmare a unei avarii CET Palas. În urma cercetărilor, urmează să fie stabilită cantitatea de produs petrolier scursă. „Toate cheltuielile de depoluare vor fi imputate firmei Cameleon Sistems, care ar fi trebuit să asigure paza conductelor. De altfel, contractul cu această societate a fost reziliat”, a declarat managerul general al Oil Terminal, precizând că, în acest an, numărul tentativelor de furt din conductele cu motorină a crescut.


Poluare cu păcură în cartierul Km. 4-5( Luni 1 noiembrie)

Andreea PERHAIŢĂ

Sâmbătă, 30 octombrie, în jurul orei 22,00, în urma unei avarii la conducta de transport păcură aparţinând Oil Terminal, în apropierea străzii Theodor Speranţia, câteva tone de păcură s-au scurs în sistemul de canalizare pluvială de pe stradă. Imediat, la faţa locului au ajuns reprezentanţii ISU Dobrogea, S.C. RAJA S.A. Constanţa şi Oil Terminal, care au şi demarat acţiunile de depoluare. În urma intervenţiei rapide, s-a reuşit delimitarea zonei poluate, în sensul că au fost închise vanele de legătură cu staţia de pompare SP0 şi Staţia de Epurare Constanţa Sud, astfel că cele două locaţii nu au fost afectate de poluare.

Cantitatea de produs petrolier scursă în sistemul de canalizare pluvială a ajuns în acvatoriul portuar prin dana 84, în zona Convex, unde Administraţia Portului Constanţa a montat baraje antipoluante. Pe strada Theodor Speranţia, cei de la Oil Terminal au intervenit cu materiale absorbante şi au vidanjat sistemul de preluare a apelor pluviale din zonă.

„În urma cercetărilor efectuate împreună cu reprezentanţii Direcţiei Apelor Dobrogea-Litoral, se va stabili cantitatea de produs petrolier scursă. În cursul zilei de duminică, 31 octombrie, s-a lucrat intens pentru depoluarea şi ecologizarea sistemului de preluare a apelor pluviale şi a acvatoriului portuar, dana 84. Respectând principiul european «Poluatorul plăteşte», toate aceste acţiuni, dar şi materialele absorbante necesare vor fi suportate financiar de către Oil Terminal”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, purtătorul de cuvânt al S.C. RAJA S.A., Irina Oprea

Amendă de un miliard de lei vechi pentru poluarea din Km. 4-5(Marţi 2 noiembrie)

Florentina DUMITROV

Garda de Mediu Constanţa a amendat, ieri, compania Oil Terminal, căreia îi aparţinea conducta de transport păcură, sursa poluării produsă sâmbătă, 30 octombrie, în cartierul Km. 4-5. „A fost vorba de o poluare apreciabilă. Grav este şi faptul că păcura a ajuns în reţeaua de canalizare pluvială, astfel că de fiecare dată când va ploua, va ajunge în acvatoriul Portului Constanţa”, a declarat pentru „Cuget Liber” Vasile Petro, comisar şef Garda de Mediu. Totodată, instituţia a dispus firmei private să cureţe zona afectată de pe strada Theodor Speranţia până la sfârşitul săptămânii.



Încă o poluare cu hidrocarburi în Km 5

Romii din Km. 5 au „curăţat“ staţia de epurare RAJA de motorina scursă(6 noiembrie)

Andreea PERHAIŢĂ

Incidentul a fost provocat de o instalaţie artizanală de furat combustibil

În cursul dimineţii de vineri, 5 noiembrie, în jurul orei 7,00, angajaţii S.C. RAJA S.A. de la staţia de epurare Constanţa Sud din Km. 5 au constatat la nivelul staţiei o poluare cu hidrocarburi. Bazinul în care se deversa produsul petrolier a fost izolat prin manevre de vane, pentru a nu exista riscul poluării întregii staţii cu hidrocarburi. Din primele analize efectuate s-a stabilit că este vorba de o cantitate apreciabilă de motorină, ce se scurgea prin sistemul pluvial de canalizare din Km. 5. Reprezentanţii Secţiei Canal au început imediat verificarea reţelei din zonă şi au stabilit că hidrocarburile proveneau de la o conductă Oil Terminal de transport motorină, de pe strada Amurgului. La faţa locului a fost descoperită o instalaţie artizanală de furat combustibil montată prin sistemul de canalizare ce trece prin apropierea conductei de transport motorină. În zonă, s-au deplasat mai multe echipe de intervenţie de la Oil Terminal şi Poliţie, care au început verificările. Prima măsură luată a fost decopertarea conductei de transport combustibil şi anularea instalaţiei artizanale.

La nivelul staţiei de epurare Constanţa Sud, după ce s-au luat măsurile de izolare a poluării, s-a intervenit cu vidanje şi material absorbant puse la dispoziţie de Oil Terminal.

„În timpul efectuării acţiunilor de depoluare specifice, staţia de epurare a fost luată cu asalt, la propriu, de peste o sută de ţigani înarmaţi cu bidoane, găleţi, pet-uri şi chiar butoaie din plastic. Aceştia au sărit gardul de beton al staţiei, gard ce are o înălţime de aproximativ doi metri, şi aproape că au sărit în bazinul ce acumulase hidrocarburile, existând riscul major ca în orice moment unul dintre ei să se înece. În ciuda eforturilor angajaţilor staţiei, aceştia nu au putut fi opriţi, motiv pentru care s-a apelat la ajutorul Poliţiei, care a trimis la faţa locului mai multe echipaje. În urma intervenţiei lucrătorilor de Poliţie, s-a reuşit alungarea ţiganilor din staţia de epurare, care au lăsat în urma lor sute de recipiente din plastic, unele chiar pline cu motorină”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, purtătorul de cuvânt al S.C. RAJA S.A., Irina Oprea.
Observaţii
După perioada de două săptămâni de monitorizare în care am găsit cele cinci articole evenimentul nu a mai fost tratat în nici un articol.În schimb firma Oil Terminal a mai constituit subiectul unor articole din luna noiembrie.

Ceea ce a lipsit din relatări au fost declaraţiile oamenilor din zona afectată de deversarea de păcură şi riscurile la care se expun oamenii care locuiesc în zonele afectate de factori poluanţi şi posibile deversări ale acestora.Un alt element lipsă al articolelor îl reprezintă soluţiile pentru a preveni astfel de situaţii pe viitor.

Din fericire spre deosebire de situaţia din Ungaria în acest caz nu s-au înregistrat victime sau pagube materiale, însă cei ai căror conducte trec prin zona afectată dau vina pe firma de pază pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale,fără a-şi asuma măcar parţial responsabilitatea pentru cele întâmplate.

Nici măcar existenţa unui risc real de poluare, nu a determinat presa să dea o importanţă mai mare unor astfel de incidente, astfel încât să semnalizeze pericolul real pe care deversările de substanţe poluante îl reprezintă pentru mediu.

Concluzii
În acest caz la fel ca şi în cazul Ungariei din cauza lipsei de educaţiei privind riscul presa a tratat evenimentul nu ca o posibilă situaţie de risc, ci ca un subiect bun de exploatat şi construit materiale pe parcursul celor câteva zile care au urmat petrecerii evenimentului.

După cum am mai spus ceea ce lipseşte din aceste articole ca un aspect extrem de important este gradul de risc pe care îl prezintă pentru mediu un astfel incident.

În schimb toate articolele au pus un accent deosebit pe cauza evenimentului, încercarea rromilor din zonă de a fura combustibil din conducte şi dorinţa acestora de a-l obţine cărându-l cu bidoane şi sticle în timpul acţiunilor de depoluarea efectuate de personalul staţiei de epurare din zonă care a observat în dimineaţa de 5 noiembrie o poluare cu hidrocarburi.

Intervenţia rapidă a angajaţilor staţiei de epurare a limitat semnificativ efectele pe care acest accident ecologic l-ar fi putut avea asupra mediului şi implicit a locuitorilor din zonă.Nimeni nu vorbeşte despre ce consecinţele pe care lipsa unor mijloace adecvate de stopare a poluării le-ar fi avut.

Mai mult niciunul dintre articole nu redă prevederile legale şi sancţiunile pe care persoanele sau instituţiile ce se fac vinovate de poluarea trebuie să le suporte.Un cadru legislativ ar fi oferit şansa de a înţelege dacă sancţiunea aplicată firmei deţinătoare de conducte este suficientă, şi dacă o sancţiune nu ar trebui aplicată şi celor care deţin mijloace prin care ar putea construi instalaţii artizanale de sustras combustibil din conducte.

Atât în plan naţional ,cât şi în plan local nu există o presă ecologică consolidată, care să aibă capacitatea de a transmite avertismente credibile cu privire la risc.Lipsa experienţei privind situaţiile de risc ar putea fi o cauză a acoperiri superficiale, strict bazată pe evenimenţializare a diverselor subiecte despre problemele de mediu.

Monitorizarea dezastrului ecologic din Ungaria în presă

În condiţiile schimbărilor socio-climatice, temele ecologice ar trebui să fie de o importanţă deosebită pentru toate tipurile de mijloace de informare în masă.
În urma incidentului petrecut în Ungaria la începutul lunii octombrie am urmărit pe parcursul a trei săptămâni reflectarea acestui eveniment în presa locală şi naţională,în scopul cunoaşterii importanţei acestui subiect pentru percepţia presei române asupra riscului privind accidentele
ecologice.
Am monitorizat ziarele”Cuget liber şi „România liberă” în perioada 6 octombrie 2010 –26 octombrie 2010.În această perioadă în ziarul local au apărut şapte articole, iar în cel naţional opt articole.
Ultimele articole cu priviere la accidentul ecologic din Ungaria apăreau la distanţă de patru zile în cele două publicaţii studiate pe 20 octombrie în Cuget liber,respectiv 16 octombrie în România liberă.
În două tabele voi prezenta principalele informaţii pe care atât presa locală cât şi cea naţională le-au oferit cu privire la incident.
Grila analiză a situaţiei a cuprins patru categorii:cauzele, efectele ,măsurile şi declaraţiile oficiale pe care segmentul de presă scrisă locală şi naţională le-a difuzat în urma evenimentului.Un alt element important a fost numărul de zile în care a apărut subiectul în presă corelat cu numărul de articole din perioada de monitorizare.








Observaţii
Timp de 12 zile în cotidianul local nu a apărut nicio informaţie cu privire la acest incident, iar în cel naţional informaţii privitoare la dezastru n-au fost prezentate timp de 14 zile.Acest lucru arată clar decalajul informaţional dintre interstiţiile şi nodurile reţea care deţin informaţia.
Un alt aspect este acela al faptului că cetăţenii nu sunt educaţi cu privire la risc, în ciuda faptului că sunt parte a structurilor europene şi că unii dintre ei au trecut printr-un astfel de risc şi în cazul Cernobâl.
Lipsa preocupării pentru educaţia privitoare la risc a autorităţilor şi a mijloacelor de informare are drept consecinţă ignorarea oricărei avertizări cu privire la un risc real de poluare, datorată lipsei de credibilitate a vectorilor care transmit informaţia.
Orientarea presei spre senzaţional şi politic este o altă cauză a lipsei de credibilitate privind riscul unor catastrofe naturale. Cu alte cuvinte jurnalişti trebuie să înveţe să împacheteze şi să asigure lichiditatea informaţiei în spaţiul public.Informaţia nu trebuie să nu genereze panică, ci planuri de prevenire şi reducere a efectelor unui eventual dezastru ecologic.Un exemplu relevant în acest caz sunt articolele referitoare la probabilitatea existenţei unei a doua deversări de substanţe chimice în urma unor noi fisuri observate la rezervorul de alumină,care deşi nu s-a produs a avut ca finalitate evacuarea locuitorilor din Kolontar în noaptea de vineri spre sâmbătă.
În România sigurele măsuri luate au fost cele de monitorizare a phului apelor, în rest am avut parte din nou de schimb de declaraţii şi replici menite nu să lămurească, ci să mărească confuzia în rândul populaţiei cu privire la consecinţele unei eventuale pătrunderi a substanţelor toxice în România prin Dunăre.

Faleza constanţeană veche de peste un secol

Sonia-Sînziana Iliescu
Luna martie este una aniversară odată în plus pentru locuitorii Constanţei, deoarece la jumătatea lunii martie faleza oraşului va implini 117 ani de când a fost dată în folosinţă aşa cum o ştim astăzi.
« Constanţa contribuţii la istoricul oraşului » oglinda raţiunii de a exista a falezei
Una dintre cărţile care consemnează date despre oraş aşa cum arată în acea perioadă este Constanţa contribuţii la istoricul oraşului ,care descrie cu exactitate împrejurările care au dus la construirea bulevardului dinspre mare.
« Necesitatea ridicării oraşului la rang de staţiune balneară a început în 1879 când s-a aşezat piatra de temelie şi s-a realizat costisitor ,dar extrem de rapid ,numai în doi ani ,construirea celui mai impunător edificiu din vremea aceea ,hotelul Carol ,pentru care s-au cheltuit două milioane.Potrivit planului,în partea de sud a oraşului urma a se construi o promenadă care pleca de la Farul genovez,străbătea strada Ovidiu până în Piaţa Independenţei ,arteră care urma”să domine spre răsărit marea şi ,dinspre sud, portul”, să transforme promotoriul cu admirabilă deschidere spre mare, într-un loc de destindere, într-un frumos bulevard.
După 15 martie 1890 s-au dinamitat stâncile şi s-a degajat terenul lăsând vizitatorilor posibilitatea să admire direct largul nesfârşit al mării.Şaptezeci la sută din cantitatea de piatră extrasă de primărie cu această ocazie a fost folosită pentru a şoselui şi consolida bulevardul pe o lungime de 50 m. În 1892 ,se hotărăşte construirea unor „ziduri de susţinere a bulevardului dinspre mare şi a unei terase la picioarele zidului dispre mal, în largul bulevardului”.Paralel cu acţiunea de consolidare, în 1892 s-a trecut la înfrumuseţare, s-a prelungit, reparat şi construit în continuare un grilaj de fier.
Pe întreaga suprafaţă dintre bulevard şi mare s-au plantat arbori şi arbuşti ,s-au instalat bănci ,iar muzica militară delecta publicul în fiecare zi până la douăsprezece noaptea.
Până în 1894 s-a realizat cadrul natural şi civilizat pentru promenadă şi desfătare în ambianţa mării”
Proiectanţii şi-au atins scopul
Astăzi, după ce cadrul pentru plimbare şi desfătare a fost creat, singura muzică care animă atmosfera este cea a muzicanţilor amatori. Peisajul şi-a păstrat unicitatea ,oamenii fie ei locuitori sau turişti preferă încă acest loc pentru plimbare.Chiar şi în mijlocul iernii poţi vedea perechi de tineri sau mai puţini tineri admirând marea în toată splendoarea ei,
la câteva secunde diferenţă când valurile mării se suprapun culoarea ei se schimbă în verde, albastru sau chiar gri ,ca un contrast cu stâncile în culori sumbre de pe mal.
Exact la jumătate peisajul e dominat de clădirea impunătoare a Cazinoului din Constanţa
Puţin mai sus de cazinou, pe partea stângă se află un monument comemorativ din marmura, cu cruce de piatra pe care se afla agaţată o ancora „Marinarilor români cărora mormânt le este marea,In memoriam”
Cu amestecul său de antic şi modern,ca o delimitare între viaţă şi moarte, faleza cazinoului reprezintă doar o mică parte a istoriei frumosului oraş de la malul Mării
Negre. De acolo de sus, cei care un contribuit la acest proiect pot fi fericiţi că şi-au atins scopul, pentru că astăzi unul dintre cele mai frecventate locuri în ciuda vremii şi a succesiuni anotimpurilor şi anilor rămâne promenada finalizată în 1894.Astfel în mod inconştient demonstrăm din când în când că trecutul are valoarea şi frumuseţea lui nemuritoare.

Dacă vrei să fii iubit, iubește II

Cineva m-a întrebat odata dacă am iubit şi am răspuns că da.Surprinzător a fost ca în şirul întrebărilor să urmeze de unde ştii? Atunci am rămas mută n-am ştiut ce să spun am vorbit despre chimie, devotament şi multe altele .Acum la câteva luni bune de atunci, mă întreb dacă faptul că mă mai gândesc din când în când la acea persoană e un răspuns sau o reacţie la tot ceea ce nu am apucat să-i spun.Cel pe care afirmam atunci că l-am iubit, pare să nu fi uitat nici el uşor prin ce am trecut.Spun că pare, pentru că de ceva timp fiecare dintre noi şi-a văzut de ale lui. Mie parcă îmi merge mai bine în lipsa, decât în prezenţa lui, nu ştiu ce părere are el pentru că nu pot sau nu vreau să-l întreb.E nedrept, dar fericirea are uneori un preţ atât de mare, încât te secătuieşte şi te doare mult timp după ce l-ai plătit.
Nu regret şi numai plâng demult ,am trăit multe momente în care mi s-a tăiat respiraţia de bucurie.Poate că nu pot să definesc şi să înteleg iubirea, dar pot să definesc fericirea.Mă hrănesc şi trăiesc din lucruile mici, care îţi oferă fericirea: că trăieşti, că eşti sănătos, că e soare afară, că toţi cei dragi sunt bine, că fac ce îmi place.Ca să fii iubit şi fericit trebuie să te iubeşti tu pe tine. Eu mă iubesc destul de mult, cât să învăţ să-mi clădesc un nou drum, pe baza pildelor din trecut.

Spectacolul descinderilor în vămi

În urma descinderilor din această dimineaţa de la vama Albiţa din judeţul Vaslui se vehiculează varianta conform căreia nici Constanţa nu va scapa de vizita Direcţiei Generale Anticorupţie.Se presupune că aici ar fi unul din punctele cu grad ridicat de coruptie.
Rămâne totuşi fără răspuns o întrebare Dacă s-a ştiut de mai mult timp despre situaţie de ce se iau măsuri abia acum?Ce rost mai au aceste acţiuni dacă ele se rezumă doar la descinderi în vămi şi casele lucrătorilor vamali şi nu şi ale celor care au închis ochii la ceea se întâmpla acolo?
E probabil încă o tactică tipic româneadcă de a ne bate cu pumnul în piept că reformăm sisteme,fără ca reforma să existe de fapt.
Mai trist e că mass-media uită atunci când se fac descinderi în vămi de celelalte subiecte fierbinţi,în favoare a ceea ce ar putea fi un pseudo-subiect pentru domeniul jusţiei şi politicilor anticorupţie.O politică clara anticorupţie nu există clar formulată până acum,acţiunile şi sancţiunile fiind aplicate după cum îşi aduc reprezentanţii guvernamentali aminte.
Nimeni nu vrea cu adevart să afle unde s-au dus banii primiţi ca şpagă, ci doar să mai arunce nişte nisip în ochii Comisiei Europene care ne supravechează îndeaproape.Nu interesul cetăţeanului primează aici,ci demascarea unor acte de copruţie care să departeze privirea de "peştele cel mare" şi să arate ce progrese face România în combaterea corupţiei

Dacă vrei să fii iubit, iubește III

Îmi lipseşti, mi-e dor de tine as vrea sa pot sa ştiu că eşti bine.Mi-ai spus ca în clipa în care voi pleca inima ta va ramane la mine, a ramas şi tot ce vreau e să o simt bătând din nou.Te-am privit în ochi fără teamă, fără trecut şi atunci când m-ai luat în braţe am ştiut ca acolo cu tine aş vrea mereu să fiu.Mi-ai sorbit veninul şi suferinţele încet, m-ai învăţat să trăiesc clipa astfel încât, acum să ma întreb Unde eşti oare?.Distanţa nu mai doare,orele zboară încet, iar eu încă te mai păstrez în suflet şi te aştept."Te-am întâlnit întâmplător/Când sufletu-mi era pustiu/Şi m-am îndrăgostit de tine fără să vreau,fără să ştiu/Nu era cu mult mai bine de nu te cunoşteam?/Focul care arde-n mine/Pentru tine nu-l aveam".
Tu mi-ai ars suferinţa încet, ai avut răbdare să-mi ştergi lacrimile cu glume şi zâmbet.În clipa în care am plecat am simţit cum privirea mă urmărea încă,cum tăcerea spunea ceva,cum frigul nu mai pătrundea adânc.Din dor de tine aş vrea ca viaţa să fie o clipă în care să pot să închid orice vis şi dragoste am trăit până te-am cunoscut.Te iubesc matur,duios şi calm, mai vreau doar o clipă să te am.

Dacă vrei să fii iubit, iubește I

Istoria Angliei şi a "Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord" consemnează printe altele şi semnificaţia Sfantului Valentin.Legenda spune că în timpul războiului din Impreiul colonial englez, împăratul Claudiu a interzis căsătoriile, considerând că lipsa de implicare a bărbaţilor în război era cauzată de dorinţa acestora de a rămâne acasă lângă soţiile lor.Cu toate acestea călugărul Valentin a continuat să oficieze pe ascuns, cununiile cuplurilor care se iubeau şi doreau să fie împreună pentru tot restul vieţii. Atunci când împăratul a aflat că un călugăr nesocotise ordinul a ordonat ca el să fie decapitat şi apoi ars pe rug,pe 14 februarie. În cinstea celui care este considerat protectorul iubirii, a fost mai târziu declarată ziua de 14 februarie Valentine`s Day. Astfel toţi cei ce se iubesc pot să-şi amintească şi să-l cinstească pe cel ce a murit pentru ca ei să-şi poată uni destinele în continuare.
Remarc cu tristeţe că nimeni nu vorbeşte despre acestă legendă, în rândul popoarelor care au importat sărbătoarea, ci se mulţumesc să spună că e doar o zi dedicată iubirii.Ar trebui totuşi, ca aceasta să fie ziua în care să ne amintim câte sacrificii cere de multe ori iubirea.
P.S:Poate cel mai urât e că în loc noi românii, să facem marketing pentru sărbătorile proprii luam de-a valma tot ce e în trend, şi transformăm lucruri frumoase în produse de serie, pur comerciale.

portia de realitate: Sondaj

portia de realitate:Sondaj

portia de realitate: Sondaj

Sondaj pe motivul apropiatei sărbători de Valentine`s DAY

Ştiţi ce sărbătoresc de fapt americanii de Valentine`s Day?
Răspunsul îl aştept pe blog la secţiunea comentarii.Promit că voi reveni şi cu răspunsul pe 14 februarie.
Reflecţie plăcută(asupra temei)!

Dacă vrei să fii iubit iubește IV

 Îmi amintesc azi de tine umbre, gesturi, cuvinte.Îmi amintesc fiecare luna în care am stat aproape de tine, în care orele goneau parca fara sa le pese de nimic.Prima dată când ai râs aş fi vrut să opresc timpul în loc,când mâinile ţi-au zăbovit pe umbrela mea sub ochii unei sali întregi aş fi vrut să-ţi spun că nu vreau să pleci.Te-am lăsat sperând să te întorci, ca să descopăr că sunt cu tine demult,că parfumul meu troneaza în jurul tău, în spaţiul tău.Ore întregi şi zile când telefonul suna din dor şi nerăbdare de a mă avea lângă tine mă lasau fără cuvinte.Îmi amintesc prima melodie dedicata şi scrisa de tine, parcă ea te aduce la mine.O ploaie rece de octombrie şi privirea protectoare ce mă fixa, prima conversaţie de la masa cu cafea.Au urmat mesajele trimise noaptea târziu şi dimineaţa devreme, ce dulce trezire de fapt nu ai plecat de lângă mine.Nu pot sa nu-ţi aud paşii în preajma locurilor unde ne-am văzut, nu pot să-mi refuz şansa de a fi liniştita lângă tine.Pot să mă gândesc că se va termina într-o zi, deşi de fapt nu vreau ştii.Vreau sa-ţi dărui o colecţie nepreţuită de amintriri pe care să le iei cu tine oriunde vei fi,vreau să vii, să te aud râzând din nou.Îmi amintesc ce banc ai spus şi cât am râs, îmi amintesc cum m-am trezit  pe buze şi în minte cu versurile scrise de tine.Îmi aminteşte de tine liniştea din  mine. Pot să mă bucur că existi şi că nu vrei să pleci.       

For old sake times partea a doua 2006 până în prezent

La sfârşitul clasei a XIa am început cursurile de dans latino alături de cea mai bună prietenă a mea din toate timpurile.

 În acea perioadă am cunoscut prima iubire care continuat timp de aproape doi ani jumătate

Am lasat pentru final două piese dragi mie, una pentru  că interpreta a plecat dintre noi chiar de ziua ei,

 iar alta pentru că deschide un capitol nou

For old sake time prima parte până în 2006

Prima mea casetă cand eram mica

Primul CD propriu după ceva insistenţe :))

Pentru majoratul meu si alte petreceri de gen :) la care îmi plăcea să dansez pe melodia asta