În condiţiile schimbărilor socio-climatice, temele ecologice ar trebui să fie de o importanţă deosebită pentru toate tipurile de mijloace de informare în masă.
În urma incidentului petrecut în Ungaria la începutul lunii octombrie am urmărit pe parcursul a trei săptămâni reflectarea acestui eveniment în presa locală şi naţională,în scopul cunoaşterii importanţei acestui subiect pentru percepţia presei române asupra riscului privind accidentele
ecologice.
Am monitorizat ziarele”Cuget liber şi „România liberă” în perioada 6 octombrie 2010 –26 octombrie 2010.În această perioadă în ziarul local au apărut şapte articole, iar în cel naţional opt articole.
Ultimele articole cu priviere la accidentul ecologic din Ungaria apăreau la distanţă de patru zile în cele două publicaţii studiate pe 20 octombrie în Cuget liber,respectiv 16 octombrie în România liberă.
În două tabele voi prezenta principalele informaţii pe care atât presa locală cât şi cea naţională le-au oferit cu privire la incident.
Grila analiză a situaţiei a cuprins patru categorii:cauzele, efectele ,măsurile şi declaraţiile oficiale pe care segmentul de presă scrisă locală şi naţională le-a difuzat în urma evenimentului.Un alt element important a fost numărul de zile în care a apărut subiectul în presă corelat cu numărul de articole din perioada de monitorizare.
Observaţii
Timp de 12 zile în cotidianul local nu a apărut nicio informaţie cu privire la acest incident, iar în cel naţional informaţii privitoare la dezastru n-au fost prezentate timp de 14 zile.Acest lucru arată clar decalajul informaţional dintre interstiţiile şi nodurile reţea care deţin informaţia.
Un alt aspect este acela al faptului că cetăţenii nu sunt educaţi cu privire la risc, în ciuda faptului că sunt parte a structurilor europene şi că unii dintre ei au trecut printr-un astfel de risc şi în cazul Cernobâl.
Lipsa preocupării pentru educaţia privitoare la risc a autorităţilor şi a mijloacelor de informare are drept consecinţă ignorarea oricărei avertizări cu privire la un risc real de poluare, datorată lipsei de credibilitate a vectorilor care transmit informaţia.
Orientarea presei spre senzaţional şi politic este o altă cauză a lipsei de credibilitate privind riscul unor catastrofe naturale. Cu alte cuvinte jurnalişti trebuie să înveţe să împacheteze şi să asigure lichiditatea informaţiei în spaţiul public.Informaţia nu trebuie să nu genereze panică, ci planuri de prevenire şi reducere a efectelor unui eventual dezastru ecologic.Un exemplu relevant în acest caz sunt articolele referitoare la probabilitatea existenţei unei a doua deversări de substanţe chimice în urma unor noi fisuri observate la rezervorul de alumină,care deşi nu s-a produs a avut ca finalitate evacuarea locuitorilor din Kolontar în noaptea de vineri spre sâmbătă.
În România sigurele măsuri luate au fost cele de monitorizare a phului apelor, în rest am avut parte din nou de schimb de declaraţii şi replici menite nu să lămurească, ci să mărească confuzia în rândul populaţiei cu privire la consecinţele unei eventuale pătrunderi a substanţelor toxice în România prin Dunăre.
