Bilanțul unui an în Iași
A mai trecut inca 1 an peste mine.
A fost tare plin si agitat, insa a meritat, am invatat si inteles multe despre oameni si viata.
Daca trag linie nu as mai spune cate plusuri si minusuri are varsta de 22 de ani, ci cata experienta am acumulat. E poate primul an in care simt ca timpul nu trece degeaba, viata mea a fost un drum cu multe statii, unele lungi , altele scurte.
Statiile lungi cuprind oamenii care au petrecut mai mult decat acest an in viata mea, si care cumva vor ramane mereu o amintire pe care o voi lega de o varsta care isi traieste apusul incet, dar sigur.Ca orice calatorie viata a mers mai departe si au urmat cateva statii scurte: la fiecare oprire am cunsocut oameni care m-au ajutat sa ma redescopar, m-au completat.
Varsta de 23 de ani ma va prinde anul asta in Moldova, chiar in inima ei, la Iasi. Aici mi-am format cumva un fel de a doua familie, cu cele 3 trei colege ale mele, carora le multumesc ca ma sustin si la bine si la rau.
Datorita lor zambesc sau ma intristez, cand se intampla ceva ce ni s-ar putea intampla tuturor. Cu ele rad acum cand sunt bine-dispusa, si tot lor le spun ca n-am o zi buna, cand simt ca voi fi prea tacuta.
Am maturitatea necesara sa nu-mi fie prea dor de casa si de orasul natal, si sunt suficient de adolescenta sa simt ca plutesc si ma pierd in ochii celui care ma iubeste neconditionat si nesperat.
Tot ce am cladit la finalul celor 22 de ani sper sa tina mai mult de un an, daca as putea as vrea sa tina o vesnicie.
N-as putea totusi sa inchei aceasta postare fara sa-i multumesc familiei ca m-am lasat sa zbor din cuib, si sa imi realizez un vis.
Aparent e ok, n-a fost cumplit de greu, insa inca sunt multe zone in care ajung mai greu, pentru ca am fost asa incantata de ceea ce am vazut in primele zile, ca abia de curand am inceput sa procesez aspectele organizatorice cum ar fi: timpul pe care il fac cu tramavaiul pentru cumparaturi, ajuns la bancomat, pregatit pentru facultate(cand am cursuri) si scris in fiecare zi articole platite.
Asa imi ramane timp suficient si pentru altele, si daca vrreau pot in fiecare zi sa lenevesc cu gratie, fara mustrari de constiinta.
Acestea fiind spuse ne vedem la anul, sa va povestesc despre finalul lui 23 si inceputul lui 24.
Sau poate cine stie mai devreme, ca sa povestesc despre inceputul promitator al celor 23 de ani.
