Azi e 1 noiembrie, cu alte cuvinte mai am trei săptămâni până mai cresc un an. S-au întamplat multe lucruri în ultimul timp, iar eu prinsă în vartejul lor, n-am apucat să mai simt cum trece timpul. M-am mutat la Iaşi aşa cum mi-am dorit, un oraş frumos cu oameni frumoşi, mai ales sufleteste, am devenit membru al Asocaţiei Studenţilor Francofoni de aici şi îmi caut un job. E prima aniversare la care nu sunt alături de cei dragi, dar nu mă simt tristă, pentru că aici mi-am facut destui prieteni care mă vor ajuta să am o aniversare deosebită.
Nu a fost aşa grea trecerea, chiar cu unele dificultăţi financiare, viaţa mea e acum frumoasă şi sunt mândră de munca mea de până acum. Am plecat de acasă la o vârstă suficient de bună cât să conştientizez ce îmi asum pe lângă plecare. Sună ciudat poate, dar nu îmi e dor de casă şi de ai mei ( poate şi pentru că vorbim zilnic la telefon sau pe net).
Acum uitandu-mă în urmă ştiu că am luat decizia potrivită plecând din oraşul natal. aici in Iaşi oamenii sunt în cea mai mare parte săritori şi cu un bun-simţ desăvârşit, nu te simţi de parcă ai fi străin pentru că Iaşul are acel ceva al lui de oraş eminamente studenţesc.
Cu toate ca stau în cămin am avut norocul să am niste colege extraordinare, cu care convieţuiesc ca într-o familie cum îi place Valentinei ( una dintre colegele de cameră din Republica Moldova ) să spună.Practic în caminul C8 mi-am format cel puţin pentru 1 an de zile a doua familie, în care eu sunt cea mai mare.Efrimica are 20 de ani, Tinuța 21, Raluca năluca 22 , iar eu 23 foarte curând.
Evident nu pot să închei prima postare despre Iaşi şi schimbări fără să vorbesc despre colegii de master şi despre mulţimea de monumente istorice conservate într-o stare impecabilă, multe dintre ele. În primele zile în care am ajuns am făcut poze cu toptanul deşi nu aveam la dispoziţie decât propriul telefon mobil şi cel al mamei mele, venită să mă ajute cu câte ceva şi să vadă unde voi locui în următoarele luni şi cu cine. Colegii de masterat sunt de peste tot unii dintre ei, nu numai din Iaşi , poate şi de aia sunt genul omului săritor şi întelegător cu semenii săi.
Iaşului îi fac cinste oamenii care îl locuiesc, nu degeaba se spune că "omul sfinteşte locul".
