Primele impressi
Azi se fac exact două luni de când am venit la Iaşi, au trecut foarte repede şi sincer nu tânjesc după Constanţa deloc.
În astea două luni am reuşit să îmi fac o listă mintală cu: mjloace transport spre diverse zone, repere ca să nu mă rătăcesc la cât de adormită şi aiurită sunt uneori, baruri şi cofetării faine.
Am avut parte şi de ceva amuzament din diverse cauze.
Prima dintre ele ar fi că mi-am pus lacătul la dulap cu cheile înauntru, grabită fiind să plec în club cu fetele din cameră, insă mai amuzant decât asta e faptul că după aia m-am panicat cumplit că le-am pierdut. A doua zi am stat pe capul unui portar nu tocmai prietenos să facă rost de ceva cu care să sparg lacătul. În final am reuşit să recuperez cheile din dulap, şi de atunci câteva săptămâni nici nu l-am mai închis.
Următoarea chestie amuzantă a fost o plimbare cu Tramvaiul 1 dinspre Carrefour spre Copou, care din păcate m-a dus la gară , tot pentru că aiurită cum eram nu am observat că pe el scria depou şi am observat că ceva nu era în regulă când a luat-o de la Piaţa Unirii spre gară. Am uitat să mentionez că atunci aveam niste sacoşi înfiorător de grele, după ce am fost să cumpăr câte ceva ca să cinstesc colegele de cameră, de ziua mea.
După ce am schimbat de două ori tramvaiul am ajuns în cămin,si era deja vreo 14 ceasul, când stomacul a devenit de-a dreptul isteric, pentru că stătuse gol de la prima oră a dimineţii până atunci.
În final pe la 14,30 am reuşit să mâncăm în gaşcă , după care eu am mai scris câte ceva şi am tras de o cutie de bere până pe la 18 (poate pentru că îmi place mai mult vinul decât berea).
Cireaşa de pe tort s-a petrecut sâmbătă, când am intrat în criză de timp pentru ridicarea tortului de la cofetărie şi pregătirea mesei pentru invitaţi, căci minunaţi oamenii care se ocupă de furnizat apa în cămin au binevoit să dea drumul la apa caldă cu 1 h întârziere, faţă de programul normal. Când în sfârşit au dat apă caldă m-am dus să-mi fac o baie şi apoi vreo 40 de minute am zăcut în pat cu o senzaţie de rău, care în loc să se atenueze parcă se amplifica.
În final am reuşit să fiu fermecătoare ca aspect fizic pe la 19,00, când lumea trebuia deja să sosească şi am făcut într-o mare grabă nişte tartine cu vinete de post şi humus. Restul preparatelor au reprezentat contribuţia familiei la masa pentru petrecere, aşa că cu aceeaşi viteză şi ajutorul menbrilor familiei din C8( despre care am povestit într-o postare anterioară ), masa a fost în sfârşit gata la 19,30.
După feţele tuturor petrecerea aşa mică cum a fost, le-a lăsat tuturor o amintire frumoasă a unei seri de sâmbătă.
Din păcate pentru mine însă, pe la 23 starea de rău a revenit în forţă şi n-a mai trecut decât foarte puţin până a doua zi la prânz.
Una peste alta primele luni au fost foarte reuşite şi am învăţat multe în acest timp.
Demn de menţionat este faptul că am început să gătesc mai des şi destul de bine (după părerea colegelor mele cu mai multă experienţă) pentru o începătoare.
Un alt punct la care am devenit organizată, ce-i drept mai greu este cel financiar,.pe această cale le mulţumesc tot fetelor cu care formez deja o familie că m-au susţinut când rămăsesem lefteră, cu vreo cinci zile înainte să primesc bani de acasă.
Situaţia asta a fost o lecţie care m-a învăţat să fiu chibzuită cu banii, şi să mă deprind să gătesc cu timpul.Cam atât deocamdată despre viaţa mea din Iaşi, promit să revin cu alte poveşti pe parcurs.
