Am amânat postarea asta două săptămâni, pentru că nu eram hotărâtă care dintre întâmplările petrecute de la ultima postare merită menționate și mai ales sub ce formă.
După doi ani în care pot afirma cu mândrie că mi-am găsit orașul de suflet a venit momentul să închei cu cea de-a opta postare seria de reportaje și articole despre viața în Iași.
Prima realizare pe care vreau să o menționez pornind de la ultima postare este obținerea unui job destul de bine plătit și cu contract de muncă într-o firmă de call center care se ocupa în departamentele pe care am lucrat eu de clienții, persoane fizice sau juridice, din Italia. Ceea ce face din acest job o realizare este faptul că în momentul în care am decis să-mi trimit CV-ul la respectiva firmă nu mai purtasem un dialog în italiană de aproximativ 10 ani.
Am obținut un post în departamentul de Vânzări al firmei în decembrie 2012, iar contractul l-am semnat chiar de Moș Nicolae. A fost cel mai frumos cadou pe care am putut să mi-l fac prin forțe proprii: fără pile sau recomandări, fără să fi avut un alt job serios, adică pentru o perioadă mai lungă de timp.
În acel moment am renunțat credeam eu temporar la ambiția de a obține un job pe termen lung în presă.
Pemtru că responsabilele mele au considerat că nivelul meu de cunoaștere a limbii italiene era dupa șapte săptămâni de curs mai bun decât cel al unora dintre colegi am fost desemnată să particip la un interviu în cadrul altui departament al firmei, pentru ceea ce percepeam atunci că ar fi o avansare, de fapt era doar o redistribuire a personalului. A fost nevoie de cinci încercări, mulți nervi și multă încăpățânare ca să trec la următorul nivel.
În cadrul departamentului de Asistență Clienți am rezistat doar o lună, ceea ce însumat cu perioada anterioară de lucru de pe Vânzări înseamnă patru luni de muncă zilnică, în primele trei luni cu week-end liber și program de 8 h asemănător celui pe care îl are orice firmă, iar în ultima lună program de 8 h 7 zile din 7, în ture stabilite pornind de la intervalele orare în care se înregistrau cele mai multe cereri de asistență.
Din fericire spre deosebire de alți colegi n-am prins în acea lună pe departament turele care se terminau la orele 23 și 24.
Astfel am reușit măcar pe ultima sută de metrii să-mi scutesc mama de grija de a-mi trimite bani, rămânând doar cu preocuparea constantă de a -mi trimite un pachet cu mâncare cam o dată pe lună.
Cea de-a doua realizare este aceea că am devenit independentă financiar chiar și pentru o scurtă perioadă de timp și că pe lângă independența financiară am scăpat si de cea a nevoii ca cineva să facă pentru mine ceva ce aș fi putut face singură. Ceea ce am invățat să fac singură mult mai bine din nevoie și nu numai a fost să gătesc și să-mi planific puțin cheltuielile lunare.
Pe parcurs am descoperit că e mult mai sănătos și mai convenabil să-mi gătesc constant, așa că în ultimul an de masterat am mâncat mâncare de la cantină doar de două ori și asta exact cu două zile înainte de a mă întoarce acasă.
Pentru că tot am adus vorba de întors acasă atunci când am realizat că drumurile cu microbuzul Constanța-Tulcea - Iași se apropiau de final am început din nou să caut un motiv suficient de bun ca să nu plec.
Din păcate cu fiecare scurtă ședere acasă am descoperit că singurul motiv pentru care voi reveni acasă va fi dorul de familie.
Pentru mulți dintre cei care au aflat că sunt constănțeancă să locuiesc la mare părea idilic.
Pentru mine însă, Constanța devenise în doar doi ani de locuit in Iași orașul în care nepăsarea și dorința de a impresiona prin capacitățile materiale erau atât de mari, că nu mă mai impresionau micile încercări de a duce lucrurile pe făgașul normal.
Ultima realizare dacă o pot numi astfel este legată de capacitatea de a recunoaște în urma unei comparații plusurile și minusurile orașului în care ai trăit până la un moment dat, după ce ai trăit măcar un an sau doi în alt oraș. Mulți fac comparații din auzite, eu am făcut-o pe asta prin întâmplările trăite, de aceea tind să cred că e lipsită de superficialitate.
Din păcate orașul meu natal are niște minusuri despre care voi povesti pe larg într-o altă postare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu