Pentru început aş spune ca mi-am pus foarte des această întrebare, şi totuşi nu vreau să plec.Am stat în urmă cu vreo doi ani departe de ţară două săptămâni,însă am realizat că oricât de frumoasă e Grecia n-aş schimba-o pe România.
În primul rând mă gândesc că e mult mai greu să reuşeşti să te afirmi într-un mediu complet străin în lipsa cuiva care sa cunoască o alta ţară şi să fie stabilit acolo, apoi dacă toată lumea ar pleca din ţară doar pentru că nu îi convine cum merg lucrurile, nici nu va exista şansa să se schimbe ceva.
În al doilea rând,dacă ai pleca din ţară că să îngroşi pătura celor care fac altceva decât şi-au dorit , fiind conştienţi că s-ar descurca să facă ce au studiat, e clar că n-ai gândit în perspectivă.Dacă nu ai o şansă în oraşul în care eşti, poţi încerca în altul să vezi dacă nu ai acolo oportunitatea să fii recunoscut pentru munca ta şi motivat corespunzător în funcţie de modul în care te achiţi de sarcinile de serviciu.De aici vine de fapt problema, mulţi vor să plece direct în afara ţării fără să ştie dacă sunt pregătiţi cu adevărat pentru ceea ce înseamnă acest lucru.
Pe de altă parte în situaţia în care suntem primitori cu străinii şi răi între noi e normal ca unii să ajungă la concluzia că mai bine renunţă.Sunt în categoria celor care atunci când au ajuns să ia contact cu altă cultură şi alt mod de viaţă, s-au revoltat că la noi se spune pur şi simplu nu se poate face fără să încerce să consolideze ceea ce ne defineşte istoria şi cultura proprie.
Acea experienţă m-a ajutat să înţeleg că pot şi vreau măcar să încerc să fac diferenţa între modul de gândire care ne ţine pe loc şi cel ne-ar putea ajuta să avansăm.Atunci, mai mult ca oricând am simţit că teoria formelor fără fond a lui Maiorescu e foarte actuală.Am preluat instituţii şi modele şi le-am aplicat fără să le adaptăm la nevoile proprii
Pentru studenţi şi elevi principalul motiv de a pleca e acela că au şansa să îşi dezvolte gândirea într-un alt sistem, care să îi înveţe încă din şcoală legătura dintre teoretic şi practic.Astfel învaţă să întrevadă oportunităţi sau să creeze unele noi chiar ei, obţinând un respect şi o recunoaştere pentru meritele lor, pe care noi din păcate am pierdut-o.
În final nu trebuie să uităm orice ne-am decide să facem că suntem români şi că dincolo de exemplele negative avem marca asta în suflet şi în acte, oricât ne-am dori să scăpăm de ea
