Fericirea nu poate fi niciodata atinsă

O confirmă astăzi vestea care m-a lăsat mută dimineaţă când am deschis televizorul,Mâdălina Manole a plecat astăzi într-o lume mai bună alăturându-se artiştilor ca Ştefan Iordache,Jean Constantin şi lista mai poate desigur continua.Mulţi spun că le avea pe toate,şi touşi ceva ce nu vom afla niciodată cu certitudine a deteminat-o să facă un gest necugetat.Avea succesul la care mulţi artişti ai noii generaţii doar visează,un soţ şi un copil minunaţi,o casă frumoasă într-un cuvânt tot ceea ce un om şi-ar fi putut dori.Cred cu tărie orice va arata ancheta poliţiei că nu am invăţat niciodată să apreciem cu adevărat un artist decât după ce acesta nu mai e.Câţi oare dintre jurnaliştii care astăzi se declară şocaţi au avut-o într-o emisiune chiar dacă îşi puneau probabil ratingul la bătaie?Câţi cred cu adevărat în ceea ce a reprezentat ea pentru România?Mi se pare de prost gust gestul de a suna colegii de breaslă pentru ca aceştia să comenteze pe seama unei asemena pierderi.Cum rămâne cu respectul faţă de durerea familiei şi tuturor celor ce regretă sincer că am început să pierdem uşor, uşor puţinele genii pe care le-am avut şi pe care în timpul vieţii nu le-am văzut la televizor prea des?Ruşine să le fie celor ce astăzi vorbesc pe prima pagină şi la televizor despre un deces ,când ar trebui să lase o familie şi un copil cu amintirle frumoase pe care le aveau, nu să terfelească încă un nume cu judecăţi subiective.