Înapoi acasă

Postare asta o dedic familiei mele, de care mă rupsesem la un moment dat cu sufletul pentru că încerca să-mi domine alegerile, pe care le consider corecte şi acum, căci cred cu tărie că orice om învaţă ceva din greşeli.Să nu se înţeleagă că eu consider că am greşit iubind un om ce nu m-a iubit la fel ,ci cred că am greşit când am ignorat semnele clare că ceea ce credeam a fi poveste a început să fie o realitate destul de diferită de început.M-am întors din drum crezând că mai pot resuscita cumva o relaţie ce işi scrisese mai înainte finalul.Ceea ce regert acum e că le-am reproşat celor ce mă iubeau mai mult pe lume că nu vor să fiu fericită, că n-am contat niciodată ca om.Şi totuşi zâmbetele şi lacrimile au căzut aici în casa noastră, căci lângă el nu puteam să plâng pentru că îşi ieşea din pepeni constant, învinovăţindu-mă pe mine pentru stângăciile şi eşecurile lui.Cu timpul m-am răcit faţa de familie şi am închis în mine bucuriile şi tristeţile pe care le purtam în suflet.Aşa cum e normal la un moment dat el a jucat murdar din nou,iar eu am refuzat să mai cred,să mai iert,să îmi mai suprim sentimetul că nu sunt eu, că îmi face rău,că doare al dracu de tare când te loveşti de pragul de sus ca să-l vezi pe cel de jos.Omul care ştia să mă facă să zâmbesc şi să uit de tot devenise un străin şi din ce în ce mai des auzeam o voce care îmi spunea să plec,să renuţ oricât doare,să ridic din nou garda pe care el o năruise.Acum am realizat că totul în viaţă se întâmplă cu un motiv, şi că nimeni nu va lua locul niciodată familiei care nu trebuia să întrebe ca să ştie că nu mi-e bine, care îmi spunea constant că nu era pentru mine că pot şi merit mai mult de atât, că nu diferenţa de vârstă ci comportamentul său îl făceau antipatic în ochii lor.Într-o bună zi m-am trezit şi am înţeles că acasă era întotdeuna alături de părinţii şi sora mea,nu în braţele lui.Aici puteam să plâng,să urlu şi să râd, pentru că era mereu cineva care să îmi spună că aşa e în viaţă, dar că tot n-ar schimba nimic din copilul-femeie care sunt.Când sora mea mi-a spus "pentru mine vei fi întotdeuna mică", am înţeles că sunt importantă pentru ei şi că e timpul să vin înapoi acasă.A trecut de atunci o lună şi parcă pare un an,sunt liniştită,împăcată cu mine şi alegerile pe care le-am făcut,sunt pregătită să-i ascult,să dau cărţile pe faţă,să rămân copil când sunt cu ei,să fac faţă tuturor încercărilor ce vor veni,să-mi ating ţelurile. Cândva voi fi din nou pregătită şi pentru altă poveste,căci am devenit totuşi femeie,să rămân cu sufletul copil e singurul lucru care îmi dă putere.

Lecţia dură pe care am primit-o de la viaţă

S-au întâmplat multe lucruri dureroase în ultima vreme,dar dacă nu ar fi fost aşa n-aş fi realizat pe cine contez cu adevărat dintre toţi oamenii pe care îi credeam alături la bine şi la rău.Să-i spun selecţie naturală pare exagerat,cu toate astea alt cuvânt nu-mi vine în minte pentru momentul în care aveam nevoie ca cei pe care i-am susţinut să mă înţeleagă,şi cei mai mulţi s-au retras şi s-au mulţumit să judece cu superficialitatea ce altadată mă caracteriza şi pe mine, lucruri care nu sunt atât de simple.De aceea atunci mi-am spus în gând şi am acţionat în consecinţă să spun STOP,pun punct şi o iau de la capăt.A fost greu,n-o să mint,am fost crudă şi rece,dar am plătit toate poliţele una câte una.Am spus verde-n faţă celor ce credeau că doar ei au dreptul să fie ajutaţi că şi eu merit acelaşi lucru.Vreau mai mult de la mine şi de la viaţă, vreau timp pentru mine şi sufletul meu,pentru că timpul e necruţător şi sunt atâtea lucrurile pe care nu sunt dispusă să le sacrfic de dragul cuiva care îmi întoarce spatele la prima răscruce de drum."Nu-ţi petrece timpul cu cineva care nu e dispus să şi-l petreacă cu tine"(Gabriel Garcia Marquez)e o zicală care se încadrează perfect în situaţie.Merg mai departe, nu mai pot şi nu mai vreau să fiu doar umărul pe care alţii pot să plângă şi atât.Sunt o femeie care vrea să fie iubită, înteleasă şi preţuită, nu mai accept să renunţ la dorinţele mele.Să mă critice oricine, căci la criticat oamenii care n-au muncit niciodată din suflet pentru ceva vor fi primii.
N-am să-i uit acum nici pe cei care au avut mereu câteva secunde din viaţa lor pentru a fi prieteni cu adevărat,care m-au cicălit şi au fost sinceri,au rămas alături când mă simţeam pierdută,scârbită şi îndurerată.Voi aţi avut mereu o vorbă bună pentru mine,un sfat şi o părere pe care timpul n-a întârziat să le adeverească.

Spre uimirea tuturor celor ce credeau că prezenţa preşedintelui la ceremonia de depunere a jurământului celor doi judecători de la CC însemna aservirea politică a acestora faţă de partid şi mai multe şanse ca legile neconstituţionale să nu fie declarate altfel decât este convenabil pentru putere,astăzi Curtea Constituţională a decis că legea care prevedea reducerea pensiilor, salariilor, burselor şi ajutoarelor de şomaj încalcă prevederile Legii fundamentale ale unui stat democratic.Articolul 20 ,aliniatele 1 şi 2 prezintă condiţiile pe care trebuie să le respecte orice demers legat de cetăţenii unui stat.Pentru a fi mai clar cum se aplică acestea în România în cadrul capitolului Drepturile şi libertăţile fundamentale ,la articolul 47 aliniatele 1 şi 2 găsim un răspuns şi mai grăitor referitor la situaţia actuală.
(1)"Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor săi un nivel de trai decent
(2)Cetăţenii au dreptul la pensie,la concediu de maternitate plătit,la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat,la ajutor de şomaj şi alte forme de asigurări sociale publice sau private,prevăyute de lege".Cu alte cuvinte legea care prevedea aceste măsuri avea ca scop reducerea semnificativă a numărului de cetăţenii în conditţiile în care suntem ţara care acordă niste compensaţii mizere celor ce au contribuit prin muncă la dezvoltarea ţării.Mai mult chiar condiţiile din unităţile sanitare de stat sunt jalnice,iar personalul e atât de nemotivat să salveze oamenii care ajung acolo încât cea mai bună soluţie rămâne o unitate privată dacă aduni consturile tuturor lucrurilor pe care, din lipsă de fonduri trebuie să le cumperi şi în spital, în timp ce într-o clinică privată tot ce ţine de sănătate este asigurat uneori cu costuri mai mici sau egale cu cele din spital, dar în condiţii optime de siguranţă pentru viaţă.

Nu prea am mai scris nimic demult aşa că revin acum cu o poveste pe scurt a celor petrecute in timpul asta.Pentru început m-am convins că în viaţa asta surprizele neplăcute pot veni exact de la cei în care crezi cel mai mult.Următoarea chestie pe listă reducerea burselor,din punctul meu de vedere o mare TÂMPENIE,pentru unii utilă.În orice ţară civilizată criza aduce creşteri ale taxelor pe viciu,recuperarea de datorii de la firmele cu datorii istorice.România este insă printr-un mister excepţia de la regulă prin care se taie din pensii,salarii,burse, ajutoare de handicap sau şomaj.Şi ca să nu uit mă enervează că pisica se duce tot la alţii, Nu ,nu guvernul a decis aşa FMI ne-a impus spuneau guvernanţi.Dar ştiţi ce e cel mai jenant? Că nu suntem în stare să ne unim şi să ne strigăm nemulţumirea nici când e pentru binele nostru şi când în toate celelalte ţări sunt revolte.50 000 de nemulţumiţi dintr-un număr mai mare de bugetari, exceptându-i pe cei care prin natura serviciului nu pot face grevă e numărul care a ţinut paginile ziarelor şi rubricile de ştiri câteva zile la rând.De ce doar 50 000 nu s-a întrebat nimeni, s-a vehiculat că e vorba de ameninţări cu pierderea locului de muncă,dar nu ştim sigur nimic ,doar că înghiţim de frică orice. Şi tot din frică sau indiferenţă trecem pe lângă orice e important fără să ne dăm seama ce pierdem.Nu vedem tornada decât atunci când e prea târziu ca să o mai oprim.Şi cică românii au spirit civic, dar oare ştiu ce înseamnă? Că aşa tot prin teorie suntem un stat democratic, în care deciziile se iau oricum altfel decât s-ar proceda într-o democraţie. Să nu uit şi în relaţiile interumane e la fel dacă nu esti un pic prefăcut si mincinos nu eşti foarte cool,iar pe unii adevărul îi doare aşa de tare că îl refuză.Din lipsa de încredere în celălalt şi din proslăvirea pentru cultul minciunii s-a ajuns aici.Am urmat întocmai proverbul crede şi nu cerceta ,wow acum suntem într-o gaură din care cu greu vom mai ieşi.Cam asta e, celor care au votat actuala conducere s-o stăpânească cu plăcere şi sperăm că nu regretă ce au băgat în urnă şi pe urechi când multe ţări anunţau criza şi ei naivi credeau că totul e bine şi frumos.
Pe dracu ! Mulţi o să moară bine cred,că de trăit mai greu când preţurile cresc şi veniturile scad.