După o zi de marți 13 foarte agitată a urmat o miercuri foarte tare. Azi am trecut de un al doilea test pentru angajare și cu puțin noroc pe data de 29 voi avea contract.Acest job îmi oferă șansa să îmi pun în practică vechea mea pasiune pentru limbi străine, mai exact pentru italiană. Pe vremea când eram mică nu m-am gândit că privitul desenelor în italiană mă va face atât de calificată pentru un job într-o mulținațională super tare. În timpul celor 4 săptămâni de cursuri am cunoscut oameni minunați , iar unii dintre ei au anumite pasiune comune cu ale mele. Una dintre ele ar fi dansul latino, care am flat că se practică constant în 2 cluburi pe care am de gând să le încerc cât de curând Pe lângă asta redactorul șef de la Iuventa m-a anunțat că pot găsi pe site articolul semnat de mine. O să-mi pun probabil câtiva oameni în cap din cauza lui, dar cred că am suficiente cunoștințe și o vârstă adecvată pentru a putea argumenta pertinent și clar o opinie pe un subiect de actualitate.
Aceste întâmplări îmi confirmă faptul că am luat decizia potrivită atunci când am decis să părăsesc Constanța. Cu atât mai mult acum când mai am doar un pas foarte important până la angajare nu mă tentează deloc să revin acolo.
Cu o stare de optimism maximă voi reveni cu vești bune pe data de 29, și cu încă un motiv de petrecere la o săptămână după ziua mea.
14.11.2012
10.10.2012
Amintiri pe muzică
Într-o perioadă în care muzica comercială e din ce în ce mai prezentă pe piață, a apărut în grila de programe un post pe care l-am ascultat cu plăcere. Se numește Hit Music Chanel și în cele trei luni în care l-am ascultat, am regăsit în melodiile difuzate câte ceva din fiecare perioadă a vieții, de până acum.
Melodiile copilăriei
Piesa" Without you" cântată de Mariah Carey m-a făcut să zâmbesc amintindu-mi de primele încercări de cântat la tubul de spray pe care-l aveam în casă.
http://www.youtube.com/watch?v=Hat1Hc9SNwE
O altă melodie care mi-a rămas întipărită în minte este "All that she wants" a trupei Ace of base.
Din lista cu formații pe care le mai ascult cu drag și acum mai fac parte trupele românești Candy, Akcent, Andre, N&D, Valahia, Asia. Faptul că aceste cântece mai sunt difuzate și la ceva timp de când majoritatea trupelor enumerate mai sus s-au destrămat, le transformă în hituri.
http://www.youtube.com/watch?v=gyjf2QvMckUA progresat exagerat piața muzicală
În perioada 1995-2000 nu aveam mai mult de 15 ani, dar mă gândesc cu mintea de acum că acele cântece aveau un mesaj și transmiteau stările specifice vârstei, și tocmai de aia ne amintim mai mult de tumultul adolescenței, decât de costumele sclipicioase și de codițele care erau atunci un fel de cerință obligatorie pentru trupele de fete.
http://www.youtube.com/watch?v=ZDwC4w0GHmE
Pe atunci tehnicile de prelucrare a vocii datorită mjloacelor de sintetizare de care dispuneau studiourile în care se înregistrau piesele erau mai reduse, și tind să cred că multe dintre trupele din acea perioadă cântau live la spectacole.
Costumele pentru spectacole, care azi sunt catalogate drept urâte, se pare că erau create în casă, fără ajutorul unor stiliști, sprijinul principal din toate punctele de vedere fiind familia. Un exemplu clar în acest sens este trupa Andre, care era impresariată de tatăl uneia dintre cele două soliste.
Expresia cu pe vremea noaștră a devenit demult un clișeu, dar în acest context exprimă foarte bine moda de atunci: unii dintre noi aveau deja calculator în generală, dar tot mai bună părea muzica pe care o ascultam la combină pe casete, până când se uzau.
Pe lângă casete la mare căutare erau atunci Compact discurile, mai moderne decât cele la care ne povesteau părinții noștrii că au ascultat muzică, și pentru care fie strângeam bani la pușculiță, fie ne rugam părinții să ni le cumpere.
În liceu, muzica pe care o fredonam prin clasă în pauze sau în așteptarea profilor varia de la dance la folk. O iubire de-o vară, Ani de liceu în varianta fetelor de la TNT sau Floare de colț a lui Ducu Bertzi erau melodiile pe care ni le recomandam atunci ca între fete.
http://www.youtube.com/watch?v=F9ee7wDN-9k
Băieții au avut și ei melodiile lor preferate, toate cu mesaj care părea pe atunci de neînțeles și chiar puțin obscen pentru fete. Bere gratis, BUG Mafia, L.A și câteva piese din muzica internațională, cu influențe house, făceau băieții să se simtă irezistibili, plini de șarm.
http://www.youtube.com/watch?v=QTQPzijXJU8
Când finalul de liceu era aproape am descoperit mare parte dintre fetele din clasa mea că varianta originală a piesei" Ani de liceu" îi aparținea Stelei Enache, după ce am văzut la televizor "Liceeni".
http://www.youtube.com/watch?v=QTQPzijXJU8
De la sfârșit de liceu cea mai mare parte dintre noi își vor aminti bachetul cu muzică diversă, dar plină de sens, dincolo de genul abordat.
Rămâne de văzut care vor fi melodiile preferate ale celor care acum pășesc în școala generală și liceu, și vom vedea dacă și ele vor trece proba timpului, așa cum au făcut-o hiturile din perioada ”95-2000.
02.06.2012
Jurnal de Iași V
Ziua asta este una specială, pentru că este şi momentul în care revăd cu ochii minţii prima zi de cămin, alături de două dintre cele 5 colege de cameră. Dacă în ziua aia nu prea ştiam eu exact ce şi cât să spun despre mine, ulterior colegele mele de cameră au fost împreună cu cea mai bună prietenă din copilărie persoanele alături de care am petrecut una dintre cele mai frumoase zile de naştere din cei aproape 24 de ani ai mei.
Nu prevedeam atunci câte voi ajunge să fac în Iaşi, unde acum pot spune cu mâna pe inimă că am prins rădăcini.
În primele două luni am încercat experienţa mâncării de la cantina Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, iar după aceste două luni am încercat să gătesc şi a ajuns să-mi placă.
Pe lângă partea cu gătitul un alt lucru pe care l-am învăţat mai greu, ce-i drept, a fost să mă încadrez într-o anumită sumă de bani timp de o lună.
Cel mai important lucru pe care vreau sa-l spun în această postare este că din clipa în care am decis să plec de acasă am ştiut în ce mă implic, şi totuşi pentru prima dată în viaţa toate responsabilităţile care urmau să apară de pe urma plecării nu m-au speriat.
În prag de sesiune finală sunt sigură mai mult ca oricând că am luat decizia corectă.Aici pe lângă facultate am şi satisfacţia câtorva activităţi profesionale pe care le-am realizat cu succes în calitate de voluntar al Aociaţiei Studenţilor Francofoni din Iaşi, impreună cu echipa din departamentul de Relaţii Externe.
Pe această cale le mulţumesc celor două coordonatoare ale departamentului Andreea Chiriţoiu şi Luciana Murăraşu pentru că mi-au dat şansa de a practica cu plăcere şi profesionist (după cum mi-a spus Luciana) meseria de relaţionist. În asociaţie am învăţat multe lucruri şi ca om, pentru că aşa cum le place francofonilor mei să spună noi ne considerăm unii pe alţii în primul rând prieteni şi apoi colegi de "muncă" .
Împreună cu aceşti prieteni am trăit clipe deosebite din punct de vedere uman şi cultural, şi pot spune pentru prima dată că toţi oamenii care spun lucruri urâte despre tinerii din ziua de azi, ar trebui să privească mai bine în jur şi să descopere că în masa de oamenii pe care o critică prin intermediul experienţei lor, se află şi câţiva care încearcă zi de zi să spargă graniţele sociale şi culturale, pentru a le înlocui cu simbolul prieteniei şi egalităţii.
Sunt mândră să fac parte din acest grup de tineri frumoşi, echilibraţi, sufletişti, fără de care zilele de luni şi miercuri din toate cele 9 luni, în capitala Moldovei, n-ar mai fi fost la fel.
Mai vreau să mulţumesc pentru toate cunoştinţele acumulate în acest răstimp şi profesorilor de la Departamentul de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării al Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, fără a-i uita însă pe colegii de grupă , pentru că pe o parte dintre ei îi consider prieteni pe care sper să-i revăd şi peste ani, la fel de deschişi la suflet şi la minte.
În final mă simt norocoasă că în aceste 9 luni aici am ajuns să cunosc cât de cât modele de bun simţ şi omenie, care în alte zone ale ţării îmi par din ce în ce mai rare. Fiecare regiune are un specific al ei, dat în primul rând de tipologiile umane care trăiesc acolo.
Cinste ei , Moldovei !
26.01.2012
Jurnal de Iași IV
Noul an l-am început departe de familie, alături de câţiva prietenii, într-un loc în care mi-am promis să revin cât mai des posibil, la Piatra Neamț, mai exact la Pensiunea Maria. La sfârşitul celor 4 zile am marcat prima pierdere materială, și într-o oarecare măsură și sentimentală un parfum original Nina Ricci aflat într-o borsetă alături de multe alte cosmetice ieftine.
Cea mai frumoasă perioadă a mea a început după intoarcerea la Iaşi, în cămin, alături de fetele mele cum ne alintăm reciproc.Se pare că am cam prins rădăcini şi drag de alte locuri cu oameni mai calzi si mai puţin fitoşi
Spun cu o urmă de tristeţe că statul cu familia după 3 luni departe de oraş nu prea mi-a priit.,din nefericire de Constanţa mi s-a făcut lehamite, aşa că am în plan să mai ajung acolo doar în vizite scurte.
Prima luna din 2012 mi-a adus câteva emoţii de bun augur şi surprize care m-au făcut să încep perioada oficială de sesiune cu dreptul.
În primul rând din punct de vedere spiritual liniştea sufletească şi sentimentală după care tânjeam demult a venit în 2012, într-o seară care mi-a dublat energia pozitivă până la maximul posibil.
În al doilea rând am primit câteva sfaturi şi propuneri, care m-ar putea ajuta să-mi îmbunătăţesc situaţia financiară, pe termen lung. Am de gând să urmez sfaturile primite şi să accept una dintre propunerile de angajare, numai ca să văd încotro mă vor duce ele, dar spre rău sunt destul de convinsă că n-au cum.
Cea mai frumoasă perioadă a mea a început după intoarcerea la Iaşi, în cămin, alături de fetele mele cum ne alintăm reciproc.Se pare că am cam prins rădăcini şi drag de alte locuri cu oameni mai calzi si mai puţin fitoşi
Spun cu o urmă de tristeţe că statul cu familia după 3 luni departe de oraş nu prea mi-a priit.,din nefericire de Constanţa mi s-a făcut lehamite, aşa că am în plan să mai ajung acolo doar în vizite scurte.
Prima luna din 2012 mi-a adus câteva emoţii de bun augur şi surprize care m-au făcut să încep perioada oficială de sesiune cu dreptul.
În primul rând din punct de vedere spiritual liniştea sufletească şi sentimentală după care tânjeam demult a venit în 2012, într-o seară care mi-a dublat energia pozitivă până la maximul posibil.
În al doilea rând am primit câteva sfaturi şi propuneri, care m-ar putea ajuta să-mi îmbunătăţesc situaţia financiară, pe termen lung. Am de gând să urmez sfaturile primite şi să accept una dintre propunerile de angajare, numai ca să văd încotro mă vor duce ele, dar spre rău sunt destul de convinsă că n-au cum.
02.12.2011
55 de suflete vor fi private de belsugul mesei de Craciun
30 de familii de bătrâni din comuna Sihla, şi 25 de copii din Centrul de Zi Ciurea nu se vor putea bucura anul acesta de masa de Crăciun din cauza dificulțăților materiale. Într-o lume în care ne plângem mereu că lucrurile nu sunt cum ne-am dori, un gest atât de mic al oricăruia dintre noi poate schimba ceva, poate sa le redea speranţa oamenilor care nu îşi găsessc rolul in societatea actuală, pentru că ea sacrifică mereu oameni vulnerabili si cinstiţi.
Probabil că fiecare dintre voi are bunici, şi tocmai de aceea , de dragul bunicilor pe care îi mai aveţi sau nu, dar pe care cu siguranta îi iubiţi, undeva în adancul sufletului vostru ştiţi că şi aceste 30 de familii de bătrâni merită să se bucure de sărbători liniştite şi îmbelşugate.
Trăim într-o lume în care multe lucruri sunt perene, însă există câteva care se vor perpetua de-a lungul mai multor generatii: printre acestea se numără povestile cu Moş Crăciun şi Moş Nicolae, pe care merită să le afle şi copii de la Centrul de Zi Ciurea, cărora oamenii cu discernământ au decis să le înlocuiască poveştile şi ţelurile măreţe cu gustul a mar al unui destin frânt. De curând fiecare dintre tinerii care gestioneză partea de organizare a mers la centrul de zi din Ciurea şi şi-a asumat responsabilitatea de a avea grijă aşa cum va putea, de unul dintre copii de acolo.Astfel timp de câteva ore ei uită de grijile proprii se înarmează cu bună-dispoziţie şi răbdare, şi merg să-şi petreacă câteva ore cu aceşti copii minunaţi, care nu cer altceva decât dragoste din partea oamenilor mari din jur. Alăturându-vă campaniei Arată că-ți pasă a Asociația Studenților Francofoni din Iași voi veți putea schimba soarta acestor oameni.
Persoanele pe care organizația le-a ajutat în fiecare an, nu sunt cele care apar la colţ de strada cerşind un ban de pâine, ci cele care în ciuda sărăciei în care trăiesc şi-au păstrat demnitatea şi curăţenia sufletească, şi tomai de aceea merită sprijinul nostru al tuturor.
Hadeţi să credem măcar pentru câteva zile că într-adevăr binele făcut se va întoarce înzecit, şi să realizăm cu ajutorul raţiunii care sunt oamenii cu adevarat oropsiţi, din sutele care apelează zilinic la mila noastră creştinească. Oamenii cu adevărat oropsiţi se vor mulţumi întotdeuna cu o bucată de pâine, o cană de apă sau un zâmbet, dacă vor simţi că sunt dăruite din suflet.
Până la urmă spiritul Crăciunului nu înseamnă cadouri scumpe căutătate multă vreme în magazine, ci bucuria de a face oamenii fericiţi prin gesturi mici, înseamnă să dăruieşti un colţ din sufletul tău unui străin aflat la anaghie, care îl va aprecia mai mult decât oricine altcineva. Pe ei faptul că au nepuntiţa de a avea o viaţă decentă, în aceste vremuri grele îi va apăsa cu adevărat, dar vor preţui întotdeuna mult mai mult cinstea şi ajutorul nesperat.,venit din partea celor cărora nu s-au gândit să-l ceară.Cu fericirea adusă prin gesturi simple se identifică şi ASFI, din clipa în care s-a născut acest proiect, si de aceea sunt cu adevărat reprezentanţii sloganului Fii diferit, implică-te.
În schimbul unei donaţii de 3 lei studenţii şi cetăţenii din judeţul Iaşi care vor ii vor primi în camerele lor de cămin şi casele lor pe strumfi organizaţiei, pot primi un bilet la concertele caritabile, din perioada 2-8 decembrie, concerte care vor avea loc la sediul Casei de Cultura a Studenţilor, Biblioteca Central Universitară "Mihai Eminescu" şi la Mitropolia Moldovei si a Bucovinei, concerte la care sunt asteptaţi toţi cei care vor să arate că le pasă.
După încheirerea concertelor, va urma achiziţionare jucariilor, hainelor şi produselor alimentare pentru cele 55 de suflete, urmând ca ele să fie împărţite la finalul săptămânii viitoare, în zilele de 9 şi 10 decembrie.
Este important de reţinut că Asociatia Studenţilor Francofoni Iaşi este o organizaţie apolitică şi noo-profit, înfiinţată la iniţiativa lectoriţei de limba franceză a universităţii din Iaşi.
Anul acesta proiectul ajuns la cea de-a cincea ediție se derulează în parteneriat cu Centrul Cultural Francez, Agence Universitaire de la Francophonie, Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenteşti din România, Universitatea Alexandru Ioan Cuza și bineînțeles Biblioteca Central Universitară "Mihai Eminescu". Biletele le pot aduce celor cu suflet mare premii consistente în valoare de 1000 de lei noi, puse in joc de sponsorii Carrrefour, pim, X L World, Moldova Mall.
Probabil că fiecare dintre voi are bunici, şi tocmai de aceea , de dragul bunicilor pe care îi mai aveţi sau nu, dar pe care cu siguranta îi iubiţi, undeva în adancul sufletului vostru ştiţi că şi aceste 30 de familii de bătrâni merită să se bucure de sărbători liniştite şi îmbelşugate.
Trăim într-o lume în care multe lucruri sunt perene, însă există câteva care se vor perpetua de-a lungul mai multor generatii: printre acestea se numără povestile cu Moş Crăciun şi Moş Nicolae, pe care merită să le afle şi copii de la Centrul de Zi Ciurea, cărora oamenii cu discernământ au decis să le înlocuiască poveştile şi ţelurile măreţe cu gustul a mar al unui destin frânt. De curând fiecare dintre tinerii care gestioneză partea de organizare a mers la centrul de zi din Ciurea şi şi-a asumat responsabilitatea de a avea grijă aşa cum va putea, de unul dintre copii de acolo.Astfel timp de câteva ore ei uită de grijile proprii se înarmează cu bună-dispoziţie şi răbdare, şi merg să-şi petreacă câteva ore cu aceşti copii minunaţi, care nu cer altceva decât dragoste din partea oamenilor mari din jur. Alăturându-vă campaniei Arată că-ți pasă a Asociația Studenților Francofoni din Iași voi veți putea schimba soarta acestor oameni.
Persoanele pe care organizația le-a ajutat în fiecare an, nu sunt cele care apar la colţ de strada cerşind un ban de pâine, ci cele care în ciuda sărăciei în care trăiesc şi-au păstrat demnitatea şi curăţenia sufletească, şi tomai de aceea merită sprijinul nostru al tuturor.
Hadeţi să credem măcar pentru câteva zile că într-adevăr binele făcut se va întoarce înzecit, şi să realizăm cu ajutorul raţiunii care sunt oamenii cu adevarat oropsiţi, din sutele care apelează zilinic la mila noastră creştinească. Oamenii cu adevărat oropsiţi se vor mulţumi întotdeuna cu o bucată de pâine, o cană de apă sau un zâmbet, dacă vor simţi că sunt dăruite din suflet.
Până la urmă spiritul Crăciunului nu înseamnă cadouri scumpe căutătate multă vreme în magazine, ci bucuria de a face oamenii fericiţi prin gesturi mici, înseamnă să dăruieşti un colţ din sufletul tău unui străin aflat la anaghie, care îl va aprecia mai mult decât oricine altcineva. Pe ei faptul că au nepuntiţa de a avea o viaţă decentă, în aceste vremuri grele îi va apăsa cu adevărat, dar vor preţui întotdeuna mult mai mult cinstea şi ajutorul nesperat.,venit din partea celor cărora nu s-au gândit să-l ceară.Cu fericirea adusă prin gesturi simple se identifică şi ASFI, din clipa în care s-a născut acest proiect, si de aceea sunt cu adevărat reprezentanţii sloganului Fii diferit, implică-te.
În schimbul unei donaţii de 3 lei studenţii şi cetăţenii din judeţul Iaşi care vor ii vor primi în camerele lor de cămin şi casele lor pe strumfi organizaţiei, pot primi un bilet la concertele caritabile, din perioada 2-8 decembrie, concerte care vor avea loc la sediul Casei de Cultura a Studenţilor, Biblioteca Central Universitară "Mihai Eminescu" şi la Mitropolia Moldovei si a Bucovinei, concerte la care sunt asteptaţi toţi cei care vor să arate că le pasă.
După încheirerea concertelor, va urma achiziţionare jucariilor, hainelor şi produselor alimentare pentru cele 55 de suflete, urmând ca ele să fie împărţite la finalul săptămânii viitoare, în zilele de 9 şi 10 decembrie.
Este important de reţinut că Asociatia Studenţilor Francofoni Iaşi este o organizaţie apolitică şi noo-profit, înfiinţată la iniţiativa lectoriţei de limba franceză a universităţii din Iaşi.
Anul acesta proiectul ajuns la cea de-a cincea ediție se derulează în parteneriat cu Centrul Cultural Francez, Agence Universitaire de la Francophonie, Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenteşti din România, Universitatea Alexandru Ioan Cuza și bineînțeles Biblioteca Central Universitară "Mihai Eminescu". Biletele le pot aduce celor cu suflet mare premii consistente în valoare de 1000 de lei noi, puse in joc de sponsorii Carrrefour, pim, X L World, Moldova Mall.
Jurnal de Iași I
Primele impressi
Azi se fac exact două luni de când am venit la Iaşi, au trecut foarte repede şi sincer nu tânjesc după Constanţa deloc.
În astea două luni am reuşit să îmi fac o listă mintală cu: mjloace transport spre diverse zone, repere ca să nu mă rătăcesc la cât de adormită şi aiurită sunt uneori, baruri şi cofetării faine.
Am avut parte şi de ceva amuzament din diverse cauze.
Prima dintre ele ar fi că mi-am pus lacătul la dulap cu cheile înauntru, grabită fiind să plec în club cu fetele din cameră, insă mai amuzant decât asta e faptul că după aia m-am panicat cumplit că le-am pierdut. A doua zi am stat pe capul unui portar nu tocmai prietenos să facă rost de ceva cu care să sparg lacătul. În final am reuşit să recuperez cheile din dulap, şi de atunci câteva săptămâni nici nu l-am mai închis.
Următoarea chestie amuzantă a fost o plimbare cu Tramvaiul 1 dinspre Carrefour spre Copou, care din păcate m-a dus la gară , tot pentru că aiurită cum eram nu am observat că pe el scria depou şi am observat că ceva nu era în regulă când a luat-o de la Piaţa Unirii spre gară. Am uitat să mentionez că atunci aveam niste sacoşi înfiorător de grele, după ce am fost să cumpăr câte ceva ca să cinstesc colegele de cameră, de ziua mea.
După ce am schimbat de două ori tramvaiul am ajuns în cămin,si era deja vreo 14 ceasul, când stomacul a devenit de-a dreptul isteric, pentru că stătuse gol de la prima oră a dimineţii până atunci.
În final pe la 14,30 am reuşit să mâncăm în gaşcă , după care eu am mai scris câte ceva şi am tras de o cutie de bere până pe la 18 (poate pentru că îmi place mai mult vinul decât berea).
Cireaşa de pe tort s-a petrecut sâmbătă, când am intrat în criză de timp pentru ridicarea tortului de la cofetărie şi pregătirea mesei pentru invitaţi, căci minunaţi oamenii care se ocupă de furnizat apa în cămin au binevoit să dea drumul la apa caldă cu 1 h întârziere, faţă de programul normal. Când în sfârşit au dat apă caldă m-am dus să-mi fac o baie şi apoi vreo 40 de minute am zăcut în pat cu o senzaţie de rău, care în loc să se atenueze parcă se amplifica.
În final am reuşit să fiu fermecătoare ca aspect fizic pe la 19,00, când lumea trebuia deja să sosească şi am făcut într-o mare grabă nişte tartine cu vinete de post şi humus. Restul preparatelor au reprezentat contribuţia familiei la masa pentru petrecere, aşa că cu aceeaşi viteză şi ajutorul menbrilor familiei din C8( despre care am povestit într-o postare anterioară ), masa a fost în sfârşit gata la 19,30.
După feţele tuturor petrecerea aşa mică cum a fost, le-a lăsat tuturor o amintire frumoasă a unei seri de sâmbătă.
Din păcate pentru mine însă, pe la 23 starea de rău a revenit în forţă şi n-a mai trecut decât foarte puţin până a doua zi la prânz.
Una peste alta primele luni au fost foarte reuşite şi am învăţat multe în acest timp.
Demn de menţionat este faptul că am început să gătesc mai des şi destul de bine (după părerea colegelor mele cu mai multă experienţă) pentru o începătoare.
Un alt punct la care am devenit organizată, ce-i drept mai greu este cel financiar,.pe această cale le mulţumesc tot fetelor cu care formez deja o familie că m-au susţinut când rămăsesem lefteră, cu vreo cinci zile înainte să primesc bani de acasă.
Situaţia asta a fost o lecţie care m-a învăţat să fiu chibzuită cu banii, şi să mă deprind să gătesc cu timpul.Cam atât deocamdată despre viaţa mea din Iaşi, promit să revin cu alte poveşti pe parcurs.
Azi se fac exact două luni de când am venit la Iaşi, au trecut foarte repede şi sincer nu tânjesc după Constanţa deloc.
În astea două luni am reuşit să îmi fac o listă mintală cu: mjloace transport spre diverse zone, repere ca să nu mă rătăcesc la cât de adormită şi aiurită sunt uneori, baruri şi cofetării faine.
Am avut parte şi de ceva amuzament din diverse cauze.
Prima dintre ele ar fi că mi-am pus lacătul la dulap cu cheile înauntru, grabită fiind să plec în club cu fetele din cameră, insă mai amuzant decât asta e faptul că după aia m-am panicat cumplit că le-am pierdut. A doua zi am stat pe capul unui portar nu tocmai prietenos să facă rost de ceva cu care să sparg lacătul. În final am reuşit să recuperez cheile din dulap, şi de atunci câteva săptămâni nici nu l-am mai închis.
Următoarea chestie amuzantă a fost o plimbare cu Tramvaiul 1 dinspre Carrefour spre Copou, care din păcate m-a dus la gară , tot pentru că aiurită cum eram nu am observat că pe el scria depou şi am observat că ceva nu era în regulă când a luat-o de la Piaţa Unirii spre gară. Am uitat să mentionez că atunci aveam niste sacoşi înfiorător de grele, după ce am fost să cumpăr câte ceva ca să cinstesc colegele de cameră, de ziua mea.
După ce am schimbat de două ori tramvaiul am ajuns în cămin,si era deja vreo 14 ceasul, când stomacul a devenit de-a dreptul isteric, pentru că stătuse gol de la prima oră a dimineţii până atunci.
În final pe la 14,30 am reuşit să mâncăm în gaşcă , după care eu am mai scris câte ceva şi am tras de o cutie de bere până pe la 18 (poate pentru că îmi place mai mult vinul decât berea).
Cireaşa de pe tort s-a petrecut sâmbătă, când am intrat în criză de timp pentru ridicarea tortului de la cofetărie şi pregătirea mesei pentru invitaţi, căci minunaţi oamenii care se ocupă de furnizat apa în cămin au binevoit să dea drumul la apa caldă cu 1 h întârziere, faţă de programul normal. Când în sfârşit au dat apă caldă m-am dus să-mi fac o baie şi apoi vreo 40 de minute am zăcut în pat cu o senzaţie de rău, care în loc să se atenueze parcă se amplifica.
În final am reuşit să fiu fermecătoare ca aspect fizic pe la 19,00, când lumea trebuia deja să sosească şi am făcut într-o mare grabă nişte tartine cu vinete de post şi humus. Restul preparatelor au reprezentat contribuţia familiei la masa pentru petrecere, aşa că cu aceeaşi viteză şi ajutorul menbrilor familiei din C8( despre care am povestit într-o postare anterioară ), masa a fost în sfârşit gata la 19,30.
După feţele tuturor petrecerea aşa mică cum a fost, le-a lăsat tuturor o amintire frumoasă a unei seri de sâmbătă.
Din păcate pentru mine însă, pe la 23 starea de rău a revenit în forţă şi n-a mai trecut decât foarte puţin până a doua zi la prânz.
Una peste alta primele luni au fost foarte reuşite şi am învăţat multe în acest timp.
Demn de menţionat este faptul că am început să gătesc mai des şi destul de bine (după părerea colegelor mele cu mai multă experienţă) pentru o începătoare.
Un alt punct la care am devenit organizată, ce-i drept mai greu este cel financiar,.pe această cale le mulţumesc tot fetelor cu care formez deja o familie că m-au susţinut când rămăsesem lefteră, cu vreo cinci zile înainte să primesc bani de acasă.
Situaţia asta a fost o lecţie care m-a învăţat să fiu chibzuită cu banii, şi să mă deprind să gătesc cu timpul.Cam atât deocamdată despre viaţa mea din Iaşi, promit să revin cu alte poveşti pe parcurs.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)