De ce doar 1 decembrie?

Am urmărit cam jumătate de zi programul unei televiziuni din România, ocazie cu care am văzut  oameni frumoși cu povești de viață din care am avea ce învăța dacă le-am afla mai des. Din păcate ne amintim de ei doar o data pe an și e mare păcat că se întâmplă așa.
Orientați spre senzaționalism, spre trivial uităm care sunt persoanele care ar merita să apară pe sticlă și în ziare.Ca om care va face poate presă la un moment dat, înțeleg că și media trebuie să supraviețiască cumva, numai că pentru mine partea cu publicul are ceea ce cere nu e o scuză. Nu a făcut nimeni până acum un studiu din care să reiasă că omenii vor cu adevărat violența știrilor de la ora 17, trivialul emisiunilor de tipul "Pe banii părinților" sau copile asemănătoare păpușii Barbie care să participe la "Next Top Model" la mai puțin de 16 ani.
Astăzi am mai urmărit on-line unele emisiunile, după cam 2 luni de când am plecat de acasă. Tot azi am înțeles de ce nu mi-a fost dor deloc de privitul la televizor, da sunt sinceră nu am pierdut nimic, unele emisiuni au aceeași doză de umor de prost gust chiar și de ziua națională.
Prefer să citesc ziare fie ele și în format on-line, măcar acolo mai găsesc și știri utile sau bine scrise.
Mare păcat că pentru presa din țara noastră de altfel frumoasă, profitul și trivialul sunt la loc de cinste și doar ratingul aduce publicitate care ieftinește substanțial ziarul.

Jurnal de Iasi VI

După o zi de marți 13 foarte agitată a urmat o miercuri foarte tare. Azi am trecut de un al doilea test pentru angajare și cu puțin noroc pe data de 29 voi avea contract.Acest job îmi oferă șansa să îmi pun în practică  vechea mea pasiune pentru limbi străine, mai exact pentru italiană. Pe vremea când eram mică nu m-am gândit că privitul desenelor în italiană mă va face atât de calificată pentru un job într-o mulținațională super tare. În timpul celor 4 săptămâni de cursuri am cunoscut oameni minunați , iar unii dintre ei au anumite pasiune comune cu ale mele. Una dintre ele ar fi dansul latino, care am flat că se practică constant în 2 cluburi  pe care am de gând să le încerc cât de curând Pe lângă asta redactorul șef de la Iuventa m-a anunțat că pot găsi pe site articolul semnat de mine. O să-mi pun probabil câtiva oameni în cap  din cauza lui, dar cred că am suficiente cunoștințe și o vârstă adecvată pentru a putea argumenta pertinent și clar o opinie pe un subiect de actualitate.
Aceste întâmplări îmi confirmă faptul că am luat decizia potrivită atunci când am decis să părăsesc Constanța. Cu atât mai mult acum când mai am doar un pas foarte important până la angajare nu mă tentează deloc să revin acolo.
Cu o stare de optimism maximă voi reveni cu vești bune pe data de 29, și cu încă un motiv de petrecere la o săptămână după ziua mea.

Jurnal

                                           Amintiri pe muzică

Într-o perioadă în care muzica comercială e din ce în ce mai prezentă pe piață, a apărut în grila de programe un post pe care l-am ascultat cu plăcere. Se numește Hit Music Chanel și în cele trei luni în care l-am ascultat, am regăsit în melodiile difuzate câte ceva din fiecare perioadă a vieții, de până acum. 

Melodiile copilăriei

Piesa" Without you" cântată de Mariah Carey m-a făcut să zâmbesc amintindu-mi de primele încercări de cântat la tubul de spray pe care-l aveam în casă.
 http://www.youtube.com/watch?v=Hat1Hc9SNwE

O altă melodie care mi-a rămas întipărită în minte este "All that she wants" a trupei Ace of base. 

Din lista cu formații pe care le mai ascult cu drag și acum mai fac parte trupele românești Candy, Akcent, Andre, N&D, Valahia, Asia. Faptul că aceste cântece mai sunt difuzate și la ceva timp de când majoritatea trupelor enumerate mai sus s-au destrămat, le transformă în hituri. 

http://www.youtube.com/watch?v=gyjf2QvMckU


A progresat exagerat piața muzicală

În perioada  1995-2000 nu aveam mai mult de 15 ani, dar mă gândesc cu mintea de acum că acele cântece aveau un mesaj și transmiteau stările specifice vârstei, și tocmai de aia ne amintim mai mult de tumultul adolescenței, decât de costumele sclipicioase și de codițele care erau atunci un fel de cerință obligatorie pentru trupele de fete. 
http://www.youtube.com/watch?v=ZDwC4w0GHmE

Pe atunci tehnicile de prelucrare a vocii datorită mjloacelor de sintetizare de care dispuneau studiourile în care se înregistrau piesele erau mai reduse, și tind să cred că multe dintre trupele din acea perioadă cântau live la spectacole. 

Costumele pentru spectacole, care azi sunt catalogate drept urâte, se pare că erau  create în casă, fără ajutorul unor stiliști, sprijinul principal din toate punctele de vedere fiind familia. Un exemplu clar în acest sens este trupa Andre, care era impresariată de tatăl uneia dintre cele două soliste. 


Expresia cu pe vremea noaștră a devenit demult un clișeu, dar în acest context exprimă foarte bine moda de atunci: unii dintre noi aveau  deja calculator în generală, dar tot mai bună părea muzica pe  care o ascultam la combină pe casete, până când se uzau.
 Pe lângă casete la mare căutare erau atunci Compact discurile, mai moderne decât cele la care ne povesteau părinții noștrii că au ascultat muzică, și pentru care fie strângeam bani la pușculiță, fie ne rugam părinții să ni le cumpere.

În liceu, muzica pe care o fredonam prin clasă în pauze sau în așteptarea profilor varia de la dance la folk. O iubire de-o vară, Ani de liceu în varianta fetelor de la TNT sau Floare de colț a lui Ducu Bertzi erau melodiile pe care ni le recomandam atunci ca între fete.
http://www.youtube.com/watch?v=F9ee7wDN-9k

 Băieții au avut și ei melodiile lor preferate, toate cu mesaj care părea pe atunci de neînțeles și chiar puțin obscen pentru fete. Bere gratis, BUG Mafia, L.A  și câteva piese din muzica internațională, cu influențe house, făceau băieții să se simtă irezistibili, plini de șarm. 
http://www.youtube.com/watch?v=QTQPzijXJU8

Când finalul de liceu era aproape am descoperit mare parte dintre fetele din clasa mea că varianta originală a piesei" Ani de liceu" îi aparținea Stelei Enache, după ce am văzut la televizor "Liceeni". 
http://www.youtube.com/watch?v=QTQPzijXJU8

De la sfârșit de liceu cea mai mare parte dintre noi își vor aminti bachetul cu muzică diversă, dar plină de sens, dincolo de genul abordat.
Rămâne de văzut care vor fi melodiile preferate ale celor care acum pășesc în școala generală și liceu, și vom vedea dacă și ele vor trece proba timpului, așa cum au făcut-o hiturile din perioada ”95-2000.

Jurnal de Iași V

Ziua asta este una specială, pentru că este şi momentul în care revăd cu ochii minţii prima zi de cămin, alături de două dintre cele 5 colege de cameră. Dacă în ziua aia nu prea ştiam eu exact ce şi cât să spun despre mine, ulterior  colegele mele de cameră au fost împreună cu cea mai bună prietenă din copilărie persoanele alături de care am petrecut una dintre cele mai frumoase zile de naştere din cei aproape 24 de ani ai mei.

Nu prevedeam atunci câte voi ajunge să fac în Iaşi, unde acum pot spune cu mâna pe inimă că am prins rădăcini.

În primele două luni am încercat experienţa mâncării de la cantina Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, iar după aceste două luni am încercat să gătesc şi a ajuns să-mi placă.

Pe lângă partea cu gătitul un alt lucru pe care l-am învăţat mai greu, ce-i drept, a fost să mă încadrez într-o anumită sumă de bani timp de o lună. 

Cel mai important lucru pe care vreau sa-l spun în această postare este că din clipa în care am decis să plec de acasă am ştiut în ce mă implic, şi totuşi pentru prima dată în viaţa toate responsabilităţile care urmau să apară de pe urma plecării nu m-au speriat.

În prag de sesiune finală sunt sigură mai mult ca oricând că am luat decizia corectă.Aici pe lângă facultate am şi satisfacţia câtorva activităţi profesionale pe care le-am realizat cu succes în calitate de voluntar  al Aociaţiei Studenţilor Francofoni din Iaşi,  impreună cu  echipa din departamentul de Relaţii Externe.

Pe această cale le mulţumesc celor două coordonatoare ale departamentului Andreea Chiriţoiu şi Luciana Murăraşu pentru că mi-au dat şansa de a practica cu plăcere şi profesionist (după  cum mi-a spus Luciana) meseria  de relaţionist. În asociaţie am învăţat multe lucruri şi ca om, pentru că aşa cum le place francofonilor mei să spună noi ne considerăm unii pe alţii în primul rând prieteni şi apoi colegi de "muncă" .

Împreună cu aceşti prieteni am trăit clipe deosebite din punct de vedere uman şi cultural, şi pot spune pentru prima dată că toţi oamenii care spun lucruri urâte despre tinerii din ziua de azi, ar trebui să privească mai bine în jur şi să descopere că în masa de oamenii pe care o critică prin intermediul experienţei lor, se află şi câţiva care încearcă zi de zi să spargă graniţele sociale şi culturale, pentru a le înlocui cu simbolul prieteniei şi egalităţii.

Sunt mândră să fac parte din acest grup de tineri frumoşi, echilibraţi, sufletişti, fără de care zilele de luni şi miercuri din toate cele 9 luni, în capitala Moldovei, n-ar mai fi fost la fel.

Mai vreau să mulţumesc pentru toate cunoştinţele acumulate în acest răstimp şi profesorilor de la Departamentul de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării al Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, fără a-i uita însă pe colegii de grupă , pentru că pe o parte dintre ei îi consider prieteni pe care sper să-i revăd şi peste ani, la fel de deschişi la suflet şi la minte.

În final mă simt norocoasă că în aceste 9 luni  aici am ajuns să cunosc cât de cât modele de bun simţ şi omenie, care în alte zone ale ţării îmi par din ce în ce mai rare. Fiecare regiune are un specific al ei, dat în primul rând de tipologiile umane care trăiesc acolo. 

Cinste ei , Moldovei !

Jurnal de Iași IV

 Noul an l-am început departe de familie, alături de câţiva prietenii, într-un loc în care mi-am promis să revin cât mai des posibil, la Piatra Neamț, mai exact la Pensiunea Maria.  La sfârşitul celor 4 zile am marcat prima pierdere materială, și într-o oarecare măsură și sentimentală un parfum original Nina Ricci aflat într-o borsetă alături de multe alte cosmetice ieftine.
Cea mai frumoasă perioadă a mea a început după intoarcerea la Iaşi, în cămin, alături de fetele mele cum ne alintăm reciproc.Se pare că am cam prins rădăcini şi drag de alte locuri cu oameni mai calzi si mai puţin fitoşi
Spun cu o urmă de tristeţe că statul cu familia după 3 luni departe de oraş nu prea mi-a priit.,din nefericire de Constanţa mi s-a făcut lehamite, aşa că am în plan să mai ajung acolo doar în vizite scurte.
Prima luna din 2012 mi-a adus  câteva emoţii de bun augur şi surprize care m-au făcut să încep perioada oficială de sesiune cu dreptul.
În primul rând din punct de vedere spiritual liniştea sufletească şi sentimentală după care tânjeam demult a venit în 2012, într-o seară care mi-a dublat energia pozitivă până la maximul posibil.
În al doilea rând am primit câteva sfaturi şi propuneri, care m-ar putea ajuta să-mi îmbunătăţesc situaţia financiară, pe termen lung. Am de gând să urmez sfaturile primite şi să accept una dintre propunerile de angajare, numai ca să văd încotro mă vor duce ele, dar spre  rău sunt destul de convinsă că n-au cum.