Am aşteptat cu inima cât un purice şi cu multe temeri ca nu va ieşi aşa cum imi doresc ziua de azi. 18 Septembrie marchează un nou început in viaţa mea E ziua în care sunt la câteva ore distanţă de a fi independentă, mi-e greu pe de o parte sunt tristă şi pe de alta fericită. Un alt vis se îndeplineşte şi mă gândesc că cineva acolo sus a aranjat în sfârşit lucrurile după sufletul meu.Cineva acolo in Iaşi ştiu că se gândeşte la mine, că se va bucura să mă vadă şi să mă simtă după atâtea luni.
Acel cineva nu mi-a cerut nimic, în schimb mi-a spus mereu că va fi bine, a crezut şi a acceptat deciziile mele şi mi-a mai spus "Dacă Dumnezeu vrea intr-o zi ne vom revedea".
Astăzi ştiu că la un moment dat apare un om în viaţa noastră care ne poate iubi complet nepământesc şi necondiţionat. Omul acela m-a prins de mână mi-a sărutat-o şi mi-a arătat calea spre viitor, lângă el am devenit brusc echilibrată, întreagă, zâmbitoare.El a ştiut povestea pe care nu apucasem să i-o spun şi am simţit că timpul se opreşte în loc şi că-l cunosc de-o viaţa.
Viitorul cu toate visele şi planurile făcute începe acum, în clipa în care sunt cu fiecare minut mai aproape de el, în care conştientizez că acolo într-un oraş la 500 de km de casă e o jumătate din mine, că eu am o jumătate din el şi că o întâlnire ne va reîntregi. Nu am mai dormit bine de vreo săptămână, şi la noapte mă pot odihni şi pot dormi liniştită , zâmbind cu gândul la chipul calm şi strângerea de mână pe care mi-o amintesc la aproape un an de la momentul care m-a ajutat să mă revalorific şi redescopăr.
