Ce s-a ales de visele pe care le aveam ?

Ca noi toţi am avut si eu vise ,sau mai bine zis ţeluri aşa că acum stau şi mă gândesc câte din ele le-am atins.Cândva îmi doream să învăt să dansez, să intru la facultatea pentru care ştiam că am inclinaţie şi să am alături un om care să mă iubească.Tocmai astea sunt şi cele care mi-au ieşit binişor, însă după ce a mai trecut ceva timp ţelurile au crescut,aşa că mi-am pus nişte dorinţe din nou.Sunt superstiţioasă aşa că n-o să spun nimic decât după ce şi ele se vor îndeplini.Pe scurt sunt în anul III la Jurnalism, cu un articol publicat la activ şi un curs extracurricular pe final.Am făcut dansuri latino un an jumătate şi apoi m-am lăsat, nu pentru că nu îmi mai plăcea ,ci pentru că slăbeam văzând cu ochii şi nu mai aveam timp.Poate că de fapt n-am mai vrut să-mi fac timp, am vrut să las omul pe care îl iubeam să facă asta pentru că era al naibii de bun, şi era plăcut să ştiu că după ce luminile se sting şi va capăta renume îmi va mulţumi..Un singur lucru mi-a scăpat din vedere, iubea dansul mai mult decât pe mine şi era atât de impulsiv că ajungea să fie egoist.Şi aşa într-o bună zi deşi cred că abia acum îmi dau seama mi-am croit drum spre ţelurile noi , în timp ce el trăia mulţumit într-un greu perpetuu.Ajunsesem să nu mai avem timp unul de celălalt şi să ne apese tăcerea, iar eu făceam eforturi sa-l văd sperând că va conştientiza spre ce ne îndreptăm.Însă din contră n-am timp era parcă o piesa pe care o canta mereu cel căruia speram să-i fiu o amintire plăcută.Când ocazia a venit am realizat că nici eu n-am timp să aştept să ai timp de mine.Mi-am urmat propria cale, şi intr-o zi ironic ,tocmai tu ai râs când ţi-am zis că am obosit psihic.Am continuat câteva luni sperând că ceva se mai poate salva, că mai ţii minte drumul spre mine, eram clar în moartea clinică  când tăvălugul venea spre noi.Lovitura finală a durut cel mai tare, eram singură într-o camera ce îmi era mai străină ca orice şi rece ca un mormânt, telefonul n-a sunat şi am realizat că aş fi putut să mor ,tu n-ai fi plâns în urma mea. Vezi tu m-am maturizat în final, ca dovadă am spus stop, nu regret nimic, nu ma înţelege greşit.Am vrut  mai mult şi tu nu ai putut  aşa că am plecat, era toxic şi prea peste puteri să mai stau.Acum sunt liniştită şi am îngropat ce-a fost, nu mă va mai urmări.Din visele pe care le-am avut am  renăscut nouă şi înfloritoare eu, cea de dinainte de tine.Şi Da să fiu sinceră e al naibii de bine, fac ce vreau şi îmi place,cea mai importantă de acum sunt ai ghicit cred deja Eu.                

La Mulţi ani mamă

Mă bucur că până azi ai rămas aceeaşi femeie cu suflet tânăr şi cald.Îţi doresc să fii sănătoasă şi puternică încă mulţi ani de acum pentru noi ,pe care ne-ai iubit şi înţeles chiar şi atunci când am greşit.Eu cel puţin mă simt norocosă că dincolo de orice am şi voi avea o mamă  care să mă înţeleagă şi să mă iubească aşa cum numai o mamă ar putea s-o facă.
http://www.youtube.com/watch?v=3XkGYsigloY