Cum se pot implica activ jurnaliştii în viaţa universităţii?
E o întrebare aparent simplă, dar atunci când trebuie să găsim un răspuns, totul se complică.Să te implici în viaţa universităţii din care faci parte, înseamnă mai mult decât prezenţa la cursuri,nu e de ajuns nici să te rezumi la o observa unele probleme.Rezolvarea acestui impas şi totodată răspunsul la întrebare este una singură, valabilă la fel de mult pentru oricare dintre noi, cei care ne identificăm cu grupul şi meseria pe care ne-am ales-o,fie că suntem sau nu jurnalişti.În calitate de student la jurnalism poţi face câteva lucruri: poţi să propui soluţii la probleme, să le arăţi celorlalţi oportunităţile pe care ei nu le observă,să tragi un semnal de alarmă sau să-i atenţionezi cu privire la consecinţele faptelor lor.Cel mai mult contează însă, să descoperi o cale eficientă de a trasmite mesajul, astfel încât să le trezeşti interesul şi să-şi dorească să nu fie simpli spectatori la eforturile celorlalţi.Orice student la jurnalism ştie clar că poartă asupra sa povara imaginii pe care publicul şi-o va face despre universitate, în urma comportamentului său.Pentru mulţi studenţi facultatea şi preocuparea pentru imaginea acestui cadru educaţional se termină odată cu ieşirea pe uşă sau venirea vacanţei.Cu adevărat însă ea nu ar trebui să se termine niciodată, aşa cum nici pentru un jurnalist munca nu se termină după predarea ultimului material uneori târziu în noapte, ci continuă mereu.Prin faptul că el jurnalistul devotat şi pasionat de meseria sa, cel cu care mă identific este oricând la datorie.La fel ar trebui să se comporte şi cei care se laudă în grupul de prietenii că sunt studenţi la “Ovidius” ,”FJSC”, “SNPSA” sau la orice universitate din ţara ce poartă numele de România.Cu toţii ne dorim condiţii de viaţă mai bune, un viitor care să ne surâdă, dar voi toţi ceilalţi din jur aţi uitat un singur lucru: nu este doar datoria noastră să vă aratăm calea şi să găsim soluţii, e şi datoria voastră să reflectaţi asupra lor şi să le găsiţi utilitatea.Puterea de a schimba ceva există în fiecare dintre noi, trebuie doar să fim sinceri şi să nu încetăm să ne punem întrebări şi să găsim răspunsuri.Cui foloseşte ce facem noi?Tuturor celor cărora viaţa li se va schimba dacă am reuşit să sădim în sufletul vostru convingerea că fiecare manifestare din cadrul universităţii în care vă veţi implica, va fi o dovada că sunteţi capabili să vă alăturaţi nouă, generaţiilor de formatori de opinie,pe care fiecare universitate le formează. Formatorii de opinie nu inseamnă nimic dacă mesajul nostru nu ajunge la voi , colegii noştri şi nu vă trezeşte dorinţa să experimentaţi o “cădere liberă”, în lumea de dincolo de cursuri şi seminarii a universităţii.Trebuie să începem cu noi să descoperim cine a pus bazele acestui sistem din care ni se pare normal să facem parte, dar despre care nu ne-am întrebat niciodată cum a luat naştere.Cine au fost oare dincolo de lecţiile de istorie Ovidius,Alexandru Ioan Cuza şi celelalte personalităţii care au dat numele universităţilor noastre? De aici ar trebui să începem, iar continuarea şi-o alege fiecare.
